Romii, între temeri şi prejudecăţi (partea a II-a)

(RV – 17 iulie 2007) Continuăm serviciul radiofonic despre romi, inspirat din săptămânalul catolic italian Famiglia Cristiana (Familia Creştină) ce a acordat, în ultimul număr, din 15 iulie, un amplu spaţiu problematicii romilor aflaţi în prezent în Italia, mare parte dintre aceştia provenind din România.
 
Romii în Europa
Dar să vedem care este situaţia romilor la nivel European. Potrivit unei rezoluţii din 2006 a Parlamentului European, ţiganii nu beneficiază – în nici o naţiune europeană – de protecţie sau de simpatie. Considerată „o naţiune fără un teritoriu”, nimeni nu le apără drepturile, romii neintrând nici în categoria minorităţilor lingvistice, dat fiind că nu au o limbă scrisă, dar nu este nici minoritate etnică şi nici naţională. În Europa, numărul ţiganilor este de circa 7 milioane, dintre care între 90 şi 140 de mii se află în Italia. Un recent raport al comisarului Consiliului Europei pentru drepturile omului, Alvaro Gil-Robles, semnalează că în Italia, această minoritate suferă, fiind supusă discriminărilor; la fel se întâmplă şi în Germania, unde doar jumătate dintre copiii rom merg la şcoală, în România, unde 65% dintre romi trăiesc în case fără apă curentă, dar şi în Ungaria şi Slovacia, unde 45% dintre aceştia nu beneficiază de servicii sanitare. La o analiză atentă a situaţiei, iese la iveală că romii reprezintă o populaţie nedorită în nici o ţară, aceştia fiind consideraţi cetăţeni de categoria a doua, nu doar în ţările de provenienţă, ci şi în cele spre care emigrează.

Şi totuşi, cineva se ocupă de ei
Părintele italian Mario Riboldi, din dieceza de Milano, se ocupă de evanghelizarea populaţiilor rom şi sinti de 50 de ani, mai exact de când a fost sfinţit preot, împreună cu un alt preot – misionarul barnabit Luigi Paraboni şi călugăriţa Ancilla Beretta care, de mai mulţi ani a pus bazele unui proiect de sprijinire a romilor, în special pentru copii şi femei. Îndatorirea pe care şi-au asumat-o este de a merge în mijlocul ţiganilor pentru a le duce Evanghelia şi pentru a împărtăşi – în mod concret – experienţa lor de viaţă. Părintele Luigi, de exemplu locuieşte într-o tabără rom, dormind într-o rulotă, cu care se deplasează, apoi, în toată Italia, în localităţile în care trăiesc comunităţile sinti.
Puţini ştiu despre viaţa religioasă a ţiganilor, despre faptul că în lume sunt peste o sută de persoane consacrate, din rândul etniei rom, căreia îi aparţine şi Fericitul Zeffirino Gimenez Malla, supranumit Pelé, originar din Spania, care s-a implicat în a-i ajuta pe confraţii mai puţini norocoşi, în timpul războiului civil din 1936, motiv pentru care a fost închis. Mulţi dintre romii proveniţi din România, deşi de religie ortodoxă, se apropie de Biserica Catolică, devenind credincioşi şi practicanţi, spune părintele Mario Riboldi.


Perspectiva întoarcerii în România
Părintele Virginio Colmegna, preşedintele fundaţiei italiene Casa carităţii, unul dintre promotorii Pactului de legalitate şi de sociabilitate, s-a implicat mult în organizarea unor laboratoare de muncă pentru femeile rom şi în trimiterea copiilor la şcoală, iar a tinerilor la cursuri profesionale, fiind convins că, atunci când se doreşte, se pot obţine mici succese în munca cu romii. Este însă necesar să se lucreze cu grupuri mici, controlate, creând zone limitate, locuite de câteva familii şi gestionate de operatorii sociali. Spune părintele Colmegna: „Trebuie depăşită cultura taberelor de nomazi, unde romii se instalează pe perioade nedeterminate, fiind necesare structuri mai mici şi temporare, cu trecere – apoi – la etapa unui loc stabil. Romii nu sunt săraci. Vrem ca ei să-şi însuşească cultura autogestionării şi să se responsabilizeze”.

Preşedintele fundaţiei Casa carităţii se gândeşte, de asemenea, la un proiect de repatriere asistată a romilor proveniţi din România, unde părintele Colmegna a fost deja în vizită pentru a vedea localităţile din care aceştia provin. În acest sens este necesară intensificarea raporturilor cu guvernul de la Bucureşti, în vederea unor acorduri care să favorizeze repatrierea romilor, făcând investiţii în localităţile de origine ale romilor.

Din 11 iulie a intrat în vigoare, în Italia, normativa europeană potrivit căreia cetăţenii comunităţii europene sunt primiţi pentru trei luni însă, la expirarea acestui termen, cei care nu au un loc de muncă şi nici posibilitatea de a se întreţine, sunt trimişi în ţările din care provin.
Părintele Virginio Colmegna insistă asupra necesităţii intervenirii în rezolvarea situaţiei romilor din Italia „pentru a evita o revoltă a milanezilor şi pentru a asigura securitatea cetăţenilor şi o primire demnă romilor”.

Aici serviciul audio: