Claritatea în privinţa identităţii Bisericii ajută dialogul ecumenic

(RV - 12 iulie 2007) A şti cine suntem ajută dialogul. Care este convingerea Bisericii catolice despre propria identitate? A doua întrebare a documentului “Responsa” publicat marţi de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei este următoarea: „Cum trebuie să fie înţeleasă afirmaţia potrivit căreia Biserica lui Cristos subzistă în Biserica catolică?” Iată răspunsul: Cristos „a constituit pe pământ” o singură Biserică şi a instituit-o ca şi „comunitate vizibilă şi spirituală”, care încă de la originea sa şi în decursul istoriei există şi va exista mereu, şi numai în ea au rămas şi vor rămâne toate elementele instituite de Cristos însuşi. „Aceasta este unica Biserică a lui Cristos pe care în crez o mărturisim una, sfântă catolică şi apostolică [...]. Această Biserică, orânduită şi organizată în această lume ca societate, subzistă în Biserica catolică, cârmuită de succesorul lui Petru şi de episcopii în comuniune cu el”(Conc. Vat. II, LG 8,1)

Afirmaţia aceasta a făcut să curgă fluvii de cerneală, după cum prevăzuse deja un teolog imediat după formularea ei. Ea contrasează două idei. Prima, că în urma schismelor înregistrate de-a lungul timpurilor, unica Biserică a lui Cristos nu ar mai exista în mod concret în istorie sau ar exista doar în mod ideal adică în vederea viitoarei reunificări. A doua idee, şi aici este cazul teologului brazilian Leonardo Boff, este că Biserica poate subzista de asemenea în alte Biserici creştine. În schimb, Notificaţia Congregaţiei reamineşte afirmaţia Conciliului:
„…Unica Biserică a lui Cristos pe care în crez o mărturisim una, sfântă catolică şi apostolică [...] orânduită şi organizată în această lume ca societate, subzistă în Bserica catolică, cârmuită de succesorul lui Petru şi de episcopii în comuniune cu el”(Conc. Vat. II, LG 8,1).
În practică nu se face altceva decât să se reafirme care este identitatea catolică pentru a putea apoi înfrunta senin şi mai eficiente dilogul ecumenic. Iar când interlocutorul nostru ne cunoaşte identitatea este la rândul său stimulat să dialogheze în mod mai sincer şi fără a crea ulterioare confuzii.
Unde există claritate în identitate confruntarea este mai uşoară, de aceea noul document privind Doctrina Bisericii va fi de mare ajutor pentru dialogul ecumenic. Pe linia cardinalului Walter Kasper este şi teologul Salvatore Vitiello, profesor de Introducere în Teologie la Universitatea Catolică din Roma.
Ins - “Înainte de toate, este vorba de un document foarte special, pentru că nu se propune ca un act oficial,deplin şi autonom al Congregaţiei, dar ca răspuns la unele chestiuni pe care alţii le-a înaintate Congregaţiei. Acest fapt ne semnalează deja un prim element şi anume că există probleme de interpretare ale unor puncte privind doctrina şi în acest caz este vorba de expresia latină “subsistit in” folosită de Conciliul Vatican II referitor la Biserică. Deci, cine are probleme în a înţelege aceste puncte doctrinare se poate adresa Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi, fireşte, pot fi episcopi, teologi sau cardinali. În perioada de după Conciliu, s-a discutat mult asupra acestui termen “subsistit in”, în două direcţii diferite. Prima linie - care este linia reafirmată cu mare claritate de documentul Congregaţiei - este aceea potrivit căreia verbul “subzistă în” coincide cu vrebul a fi şi prin urmare când Conciliul spune “Biserica lui Cristos subzistă în Biserica catolică” în realitate nu ar spune altceva decă că “Biserica lui Cristos este Biserca catolică” şi deci se foloseşte termenul “subzistă în” pentru a favoriza dialogul ecumenic. A doua linie, în schimb, aceea care consideră că termenul “subzistă în” slăbeşte oarecum identitatea dintre Biserica lui Cristos şi Biserica catolică, motiv pentru care Biserica nu ar mai fi una ci ar fi mai multe Biserici, şi numai unitatea multor Biserici ar putea produce Biserica una, sfântă, catolică şi apostolică, este de fapt definită de document o interpretare nelegitimă şi nu conformă cu ceea ce Conciliul înţelegea să afirme”.

Acest text poate ajuta sau obstacula - cum susţin unii - dialogul ecumenic?
Ins - “Eu aş zice că acest text, contrar celor pe care mulţi le afirmă în aceste ore, va ajuta dialogul ecumenic. Când suntem chemaţi la mese rotunde de discuţii teologice cu fraţii Bisericilor separate - fie Biserici ortodoxe, fie comunităţi ecleziale reformate - primul lucru pe care ei îl cer de la noi - înainte încă de a începe să discutăm orice alt punct de doctrină controversat - este ca noi să fim fideli tradiţiei noastre catolice. Cu mare simplicitate, este ca şi cum ei ne-ar zice: “ Despre felul de a fi protestanţi ne gândim deja noi, despre modul de a trăi ca ortodocşi ne gândim noi. Voi, vă rugăm, purtaţi-vă aşa cum sunteţi, fiţi catolici, altminteri nu se mai înţelege chiar nimic”. Deci, vine chiar din lumea ecumenismului o mare cerere de claritate în identitate, care să fie o claritate de apartenenţă eclezială, dar şi de doctrină. Când există claritate de identitate şi de apartenenţă eclezială este apoi posibil să se dialogheze cu oricine; în schimb, când există slăbiciune în identitate celălalt este văzut ca un duşman. Prin urmare, eu sunt convins că acest document, tocmai pentru că precizează, idetntitatea Bisericii, va favoriza dialogul ecumenic şi în mod cert nu-l va împiedeca”.