Cei patru creştini irakieni, răpiţi săptămâna trecută, au fost repuşi în libertate graţie medierii Bisericii şi a şeicilor musulmani

RV 11 iul 2007. Au fost eliberaţi, în Irak, cei patru creştini irakieni, catolici de rit caldeean, răpiţi săptămâna trecută în apropiere de Kirkuk, graţie medierii liderilor creştini şi musulmani. Georges Isaak, fiul său Stuart, Shaqat Youssif şi Martin Yacoub, sechestraţi la 4 iulie, în sudul oraşului Kirkuk, acum sunt liberi. Cei patru, informează agenţia Fides, au fost răpiţi în timp ce fugeau din Bagdad pentru a ajunge în satul natal, la Daiabun, în Kurdistanul irakian. La Dora, cartierul capitalei unde trăiau, primiseră ameninţări cu moartea care i-au constrâns să părăsească oraşul. În timp ce erau pe drum, două maşini i-au oprit în apropiere de Emerli, oraşul lovit la 7 iulie de un grav atentat, soldat cu 170 de morţi şi 250 de răniţi.
Cei patru creştini irakieni au fost repuşi în libertate graţie medierii Bisericii Caldeene şi a şeicilor din Kirkuk. Înainte de a pleca spre satul lor natal, miercuri dimineaţă, ei s-au întâlnit cu arhiepiscopul de Kirkuk, mons. Louis Sako, acum la microfon:
Ins – "Nu se poate imagina ce bucurie am avut în această dimineaţă, când au venit aici, la arhiepiscopie. Ei nu ţin de dieceza noastră, sunt din cea de Zakho. În timp ce fugeau din Bagdad, au fost răpiţi şi noi am încercat să facem tot posibilul pentru a ajunge la eliberarea lor, cu atât mai mult cu cât ştim că teroriştii cer bani, răscumpărări şi uneori, ajung să ucidă. Dar graţie eforturilor şeicilor musulmani, aici, la Kirkuk, faţă de care avem relaţii de bună prietenie şi care au făcut tot posibilul pentru salvarea lor, am reuşit să-i eliberăm. Ei spuneau că acum încep o nouă viaţă şi că nu se mai aşteptau să fie eliberaţi".
Eliberarea ostaticilor creştini s-a realizat prin medierea Bisericii dar şi a şeicilor musulmani. Este, acesta, un semn că creştinii şi musulmanii pot vieţui şi colabora?
Ins – "Grupul care face pagube atât de mari reprezintă numai o minoritate. Trebuie să întreţinem bune raporturi de colaborare şi prietenie cu toate grupurile, optând pentru un discurs cu tentă naţională, într-adevăr, dar marcat de dialog şi armonie. Numai în acest fel putem obţine ceea ce dorim. În ce priveşte prezenţa noastră, ca creştini, eu spun dintotdeauna: suntem aici pentru construi punţi, pentru a cultiva şi alimenta cultura dialogului, a coexistenţei. Mulţumită lui Dumnezeu, aceste persoane acum sunt libere, dar vreau să subliniez încă o dată că datorăm eliberarea lor şi acestor prieteni musulmani, care şi-au dat de făcut atât de mult pentru aceste persoane cu familie".

Aici, serviciul audio: