Reconcilierea este motivul publicării documentului Motu Proprio "Summorum Pontificum"
privind uzul Liturghierului roman din 1962
RV 07 iul 2007. "Reconciliere": acesta este cuvântul cheie, raţiunea
pozitivă care a stat la baza publicării, sâmbătă, a documentului Motu Proprio "Summorum
Pontificum" a papei Benedict al XVI-lea privind uzul Liturghierului Roman din 1962.
Sublinierea este a papei însuşi, în Scrisoarea adresată episcopilor din întreaga lume,
care însoţeşte documentul. "Privind la trecut – scrie Pontiful Roman – dezbinările
care au sfâşiat Trupul lui Cristos m-au împins să fac toate eforturile pentru ca celor
care au cu adevărat dorinţa unităţii, să le fie posibil să rămână în această unitate
sau să o regăsească din nou". Prezentăm aici câteva puncte centrale din Motu Proprio
"Summorum Pontificum" care va intra în vigoare la 14 septembrie anul curent, în sărbătoarea
Înălţării Sfintei Cruci. Încă din articolul 1 se stabileşte că Liturghierul Roman
promulgat de Paul al VI în 1970 este expresia ordinară a rugăciunii – lex orandi –
a Bisericii catolice de rit roman sau latin. Prin urmare, Liturghierul promulgat de
Sfântul Pius al V-lea şi reeditat de Fericitul Ioan al XXIII-lea trebuie să fie considerat
ca formă extraordinară. Nu se creează, de aceea, în niciun fel vreo divizare în "legea
credinţei", din moment ce este vorba de "două forme ale unicului rit roman". Este
licit, aşadar, să se celebreze Sfânta Liturghie după ediţia tipică a Liturghierului
Roman din 1962. În acest sens, documentul Motu Proprio al papei Benedict al XVI-lea
indică norme noi care înlocuiesc pe cele stabilite anterior de documentele "Quattuor
abhinc annos" şi "Ecclesia Dei". Se stabileşte ca în Liturghiile celebrate fără popor,
orice preot catolic de rit roman sau latin să poate folosi, fără a avea nevoie de
o permisiune, Liturghierul din 1962 sau pe cel promulgat de Paul al VI-lea; acest
lucru, în fiecare zi a anului, cu excepţia Triduum-ului Pascal. Totodată se dispune
ca toate comunităţile institutelor de viaţă consacrată şi ale societăţilor de viaţă
apostolică să poată celebra Sfânta Liturghie în propriile oratorii după ediţia Liturghierului
din 1962. La aceste celebrări sunt admişi şi credincioşii care doresc să participe.
Articolul 5 se referă la realitatea parohiilor, dispunând ca acolo unde există
"în mod stabil un grup de credincioşi ataşaţi de precedenta tradiţie liturgică, parohul
să primească cu deschidere cererile lor pentru celebrarea Sfintei Liturghii" după
ritul Liturghierului din 1962. Parohul va trebui să aibă grijă ca binele acestor credincioşi
să fie în armonie cu activitatea pastorală ordinară a parohiei, sub călăuzirea episcopului",
"evitând discordia şi favorizând unitatea întregii Biserici". O atare celebrare poate
avea loc în zilele obişnuite, în duminici şi sărbători. Poate fi permisă, în plus,
în circumstanţe particulare, precum căsătoria, funeraliile şi pelerinajele. Preoţii
care folosesc Liturghierul lui Ioan al XXIII-lea "trebuie să fie apţi şi fără piedici
canonice". În Liturghiile celebrate cu participarea poporului şi după Liturghierul
din 1962, lecturile pot fi proclamate în limba locală. Dacă un grup de credincioşi
laici nu a obţinut împlinirea cererilor sale din partea parohului, articolul 7 stabileşte
ca această situaţie să fie adusă spre cunoştinţă episcopului locului, care este "rugat
stăruitor să dea curs dorinţei lor". Dacă nu poate, chestiunea trebuie înaintată la
Comisia Pontificală "Ecclesia Dei" constituită de Ioan Paul al II-lea în 1988. Acelaşi
lucru trebuie să-l facă şi episcopul dacă ar întâmpina dificultăţi în a răspunde la
cerinţele credincioşilor laici. Articolul 9 dispune ca parohul să poată da permisiunea
de a folosi ritualul precedent la administrarea sacramentelor Botezului, Căsătoriei,
Reconcilierii şi Ungerii Bolnavilor. Ordinarul locului primeşte facultatea de a celebra
Sacramentul Mirului şi, atunci când consideră oportun, de a ridica o parohie personală
sau să numească un capelan pentru celebrările după forma extraordinară a ritului roman.
Ultimele două articole confirmă îndatoririle Comisiei Pontificale "Ecclesia Dei",
care va exercita autoritatea Sfântului Scaun, veghind la observarea şi aplicarea dispoziţiilor
cuprinse în Motu Proprio.