Sfântul Vasile cel Mare: apostol şi ministru al lui Cristos, împărţitor al tainelor
lui Dumnezeu, crainic al împărăţiei, model şi regulă de pietate, ochi al trupului
Bisericii, păstor al oilor lui Cristos, medic milostiv. Papa la audienţa generală,
invită tinerii să fie martori curajoşi ai lui Cristos în vederea ZMT
(RV - 4 iulie 2007) Bucură-te a Bisericii făclie luminoasă. Astfel îl aclamă
textele liturgice bizantine pe Sfântul Vasile cel Mare, unul dintre cei mai mari Părinţi
ai Bisericii, căruia papa Benedict al XVI-lea i-a dedicat cateheza ţinută miercuri
la audienţa generală, care având în vedere numărul mare de credincioşi, s-a desfăşurat
în două faze. Papa a salutat mai întâi pelerinii prezenţi în bazilica Sfântul Petru
iar apoi în Aula Paul al VI-lea a ţinut audienţa propriu-zisă. Benedict al XVI-lea,
încă de la începutul catehezei, a subliniat faptul că Sfântul Vasile cel Mare este
un mare episcop din secolul al IV-lea: Ins - "la care priveşte cu admiraţie
atât Biserica din Răsărit cât şi Biserica din Apus pentru sfinţenia vieţii, pentru
perfecţiunea doctrinei şi pentru sinteza armonioasă de calităţi speculative şi practice".
S-a
născut în jurul anului 330 într-o familie de sfinţi, „adevărată Biserică domestică”
ce trăia într-un climat de profundă credinţă. Şi-a făcut studiile la cei mai buni
maeştri din Atena şi din Constantinopol. Nesatisfăcut însă de succesele sale lumeşti
şi dându-şi seama că irosise multă vreme în ambiţii deşarte, el însuşi mărturiseşte: Ins
- „Într-o zi, ca şi cum m-aş fi trezit dintr-un somn profund, m-am îndreptat spre
lumina minunată a adevărului Evangheliei..., şi am plâns pentru viaţa mea mizerabilă”
(cfr Ep 223: PG 32,824a). Atunci s-a dedicat cu hotărâre vieţii
monastice în rugăciune, în meditarea Sfintelor Scripturi şi a scrierilor Părinţilor
Bisericii şi în practicarea carităţii (cfr Epp. 2 şi 22), urmând şi exemplul
surorii sale, Sfânta Macrina care trăia deja în ascetism monahal. Apoi a fost hirotonit
preot şi în cele din rumă, în 370, episcop de Cesareea Capadociei, în Turcia de azi.
Ins
- "Prin predica şi scrierile sale, Sfântul Vasile a desfăşurat o intensă activitate
pastorală, teologică şi literară. Cu echilibru şi înţelepciune a ştiut să unească
împreună slujirea sufletelor şi dedicarea timpului vieţii de rugăciune şi de meditaţie
în singurătate. Folosindu-se de experienţa personală, a favorizat înfiinţarea multor
„fraternităţi” sau comunităţi de creştini consacraţi lui Dumnezeu pe care îi vizita
frecvent (cfr Grigore din Nazianz, Oratio 43,29 in laudem Basilii: PG
36, 536b). Prin cuvânt şi prin scrieri, multe din care au ajuns până la noi (cfr Regulae
brevius tractatae, Proemio: PG 31,1080ab), îi îndemna să trăiască şi să
înainteze pe calea desăvârşirii. Din operele sale s-au inspirat şi diferiţi leguitori
a monahismului antic, întra care Sfântul Benedict care îl considera pe Vasile ca maestrul
său (cfr Regula 73,2). În realitate, Sfântul Vasile a creat un monahism foarte
special: nu închis faţă de comunitatea Bisericii locale, ci deschis spre ea. Monahii
săi făceau parte din Biserica locală, constituiau nucleul ei animator care, precedând
pe ceilalţi credincioţi în urmarea lui Cristos şi nu doar în credinţă, demonstra
adeziunea fermă faţă de El - iubirea pentru El - mai ales în fapte de caritate. Aceşti
monahi, care aveau şcoli şi spitale, erau în serviciul celor săraci şi au arărat astfel
viaţa creştină în plinătatea ei. Slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea - a
amintit papa Benedict - vorbind despre monahism, a scris: „Se consideră de către mulţi
că acea structură capitală a vieţii Bisericii care este monahismul a fost pusă, pentru
toate secolele, în principal de Sfântul Vasile; sau că, cel puţin, nu a fost definită
în natura ei cea mai specifică fără aportul său decisiv”( Lettera Apostolica ,
Patres Ecclesiae,2). Ca episcop şi păstor al vastei sale dieceze, Vasile s-a
îngrijit constant de condiţiile materiale dificile în care trăiau credincioşii; a
denunţat cu fermitate relele; s-a angajat în favoarea celor mai săraci şi marginalizaţi;
a intervenit şi pe lângă guvernanţi pentru a alina suferinţele populaţiei, mai ale
în momentele de calamitate; a vegheat la libertatea Bisericii, opunându-se chiar celor
puternici pentru a apăra dreptul de a profesa adevărata credinţă (cfr Grigore din
Nazianz, Oratio 43,48-51 in laudem Basilii: PG 36,557c-561c). Lui Dumnezeu,
care este iubire şi caritate, Vasile i-a dat o validă mărturie prin construirea a
diferite aşezăminte de binefacere pentru cei nevoiaşi (cfr Basilio, Ep 94: PG 32.488bc),
aproape un oraş al milostivirii care de la el a luat numele de Vasiliadă (cfr Sozomen,
Historia Eccl. 6,34: PG 67, 1397a). Această structură se află la originea instituţiilor
moderne spitaliceşti de intrenare şi de îngrijire a bolnavilor. Conştient că „liturgia
este culmea spre care tinde acţiunea Bisericii şi totodată izvorul din care provine
toată puterea sa (Sacrosanctum Concilium 10), Vasile, deşi preocupat să realizeze
caritatea care este semnul distinctiv al credinţei, a fost şi un înţelept „reformator
litrurgic” (cfr Grigore din Nazianz, Oratio 43,34 in laudem Basilii: PG 36,541c).
Ne-al lăsat de fapt o mare rugăciune euharistică - o anaforă - care de la el îşi
ia numele şi a dat o rânduială fundamentală rugăciunii şi psalmodiei: prin impulsul
său poporul a iubit şi cunoscut psalmii şi se ducea să-i recite chiar noaptea (cfr
Basilio, In psalmum 1.1-2: PG 29,212a-213c).
Ins- "În felul acesta vedem
- a observat Papa - că liturgia, adoraţia, rugăciunea merg împreună cu caritatea,
se condiţionează reciproc. Cu zel şi curaj, Vasile a ştiut să se opună ereticilor
care negau că Isus Cristos este Dumnezeu la fel ca Tatăl (cfr Basilio, Ep. 9,3: PG
32, 272a; Ep 52,1-3: PG 32,392b-396a; Adv. Eunomium 1,20: PG 29556c). La fel, împotriva
acelora care nu acceptau divinitatea Duhului Sfânt, el a susţinut că şi Duhul este
Dumnezeu şi „trebuie să fie împreună cu Tatăl şi Fiul numărat şi adorat” (cfr De Spiritu
Sancto: SC 17bis,348). De aceea, a afirmat papa Benedict, Vasile este unul dintra
marii Părinţi care a formulat doctrina despre Sfânta Treima: unicul Dumnezeu, tocmai
pentru că este Iubire, este un Dumnezeu în trei Persoane, care formează unitatea cea
mai profundă care există, unitatea divină.
În iubirea sa pentru Cristos şi
pentru Evanghelie, marele Capadocian s-a străduit şi să remedieze divizările din sânul
Bisericii (cfr Epp. 70 şi 243), străduindu-se ca toţi să se convertească la Cristos
şi la Cuvântul său (cfr De iudicio 4: PG 31, 660b-661a), forţă unificatoare, de care
toţi credincioţii trebuie să asculte (cfr ibid. 1-3: PG 31, 653a-656c).
În
concluzie, a spus Papa, Vasile s-a cheltuit complet în serviciul fidel pentru Biserică
şi în exerciţiul multifor al ministerului episcopal. Potrivit programului trasat personal,
el a devenit „apostol şi ministru al lui Cristos, împărţitor al tainelor lui Dumnezeu,
crainic al împărăţiei, model şi regulă de pietate, ochi al trupului Bisericii, păstor
al oilor lui Cristos, medic milostiv, tată şi doică, cooperator al lui Dumnezeu, agricultor
al lui Dumnezeu, ziditor al templului lui Dumnezeu (cfr Moralia 80,11-20: PG
31,864b-868b).
Acesta este programul pe care Sfântul Vasile îl lasă vestitorilor
Cuvântului - ieri ca şi azi - un program - a subliniat Papa - pe care el însuşi s-a
străduit cu generozitate să-l pună în practică. În anul 379, Vasile, na având încă
50 de ani, copnsumat de osteneli şi de asceză, s-a întors la Dumnezeu, „în speranţa
vieţii veşnice, prin Isus Cristos Domnul nostru (De Baptismo, 12,9). El a fost
un om care a trăi cu adevărat cu privirea fixată asupra lui Cristos, un om al iubirii
pentru aproapele. Plin de speranţa şi de bucuria creinţei, - a spus în încheierea
catehezei Benedict al XVI-lea - Sfântul Vasile ne arată cum să fim cu adevărat creştini.
După
terminarea a adresat un mesaj tinerilor în vederea Zilei Mondiale a Tineretului 2008,
la Sydney în Australia. „Fiţi curajoşi” în a mărturi iubirea lui Cristos. Le-a
spus Pontiful tinerilor. La audienţă era prezent şi arhiepiscopul de Sydney, cardinalul
George Pell, în fruntea unei delegaţii a Bisericii autraliene, care organizează viitoarea
ediţie ZMT şi care se îngrijeşte să răspândească mesajul Papei. La un an de la
întâlnirea de la Sydney, în Australia, oraşul care va găzdui în iulie 2008 viitoarea
ZMT, Benedict al XVI-lea şi-a înălţat glasul în aula Paul al VI-lea din Vatican pentru
a amint „mai mult decât un eveniment” cât mai curând - a subliniat - „un timp de reînnoire
spirituală, de ale cărei roade va beneficia întreaga societate”. Ins - „Tinerilor
prezenţi aici şi tuturor tinerilor din lume care se pregătesc la această voiasă întâlnire
de credinţă vreau acum să vă adresez un călduros salut şi de vie încurajare”. Apoi
în engleză mesajul către tineri: Ins - „Vreau să vă încurajez - le spune
Papa - „să pregătiţi bine această minunată celebrare a credinţei care va fi trăită
în compania episcopilor voştri, a preoţilor, călugărilor,a tinerilor lideri şi a toturor
celorlalţi”. Şi de aici, invitaţia de a intra „pe deplin în viaţa parohiilor şi de
a participa cu entuziasm la evenimentele diecezane”. Apoi apelul de a fi curajoşi
martori ai Evangheliei, aşa cum mulţi tineri - a observat Papa - „împotriva valului
de secularism redescoperă căutarea plină de satisfacţie pentru o frumuseţe, o bunăstare
şi un adevăr autentic”. Ascultaţi şi binecuvântarea apostolică invocată de papa
Benedict al XVI-lea la terminarea audienţei generale imediat după recitarea în cor
a rugăciunii Tatăl nostru: Ins - Binecuvântarea apostolică. Aici
serviciul audio: