Observatorul permanent al Sfântului Scaun la sediul ONU din Geneva insistă pentru
protejarea refugiaţilor care cer azil
(RV – 4 iulie 2007) Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi să propună Naţiunilor
Unite o majoră coordonare a politicelor privind fluxurile migratorii, pentru a stăvili
drama miilor de persoane care mor în încercarea de a-şi construi un viitor departe
de tragediile trăite în propriile ţări, în particular refugiaţii din Orientul Mijlociu.
Solicitarea a fost făcută de arhiepiscopul Silvano Tomasi, observator permanent al
Sfântului Scaun la sediul ONU din Geneva, în timpul unei intervenţii făcute recent
la reuniunea Comitetului executiv al Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi. Prezentarea
dramaticului tablou mondial al ţărilor în care debarcă, zilnic, numeroşi imigranţilor
fugiţi din propriile ţări lasă deseori, în plan secundar, tragediile atâtor imigranţi
care mor înainte de a pune piciorul în ţările imaginate de ei ca un pe un pământ al
făgăduinţei. Chestiunile juridice şi cele privind reglementarea fluxurilor migratorii
condiţionează soarta celor pentru care a reuşi să traverseze o fâşie din deşert şi
o porţiune de mare înseamnă de cele mai multe ori salvarea vieţii. Despre această
problemă specifică şi despre posibilele soluţii a vorbit monseniorul Silvano Tomasi,
amintind că numărul de refugiaţi estimat oficial la circa 32 de milioane este în creştere
în ultimii ani, fiind însoţit de „înspăimântătoare accidente mortale ce au loc pe
parcursul străbătut între ţara de origine şi cea de destinaţie”. Un asemenea fenomen,
a mai spus prelatul, nu este doar local, fiind prezent în regiunea Mării Mediterane
– pentru cei ce încearcă să treacă din Africa în Europa; în zona Atlanticului – pentru
cei ce traversează Africa Occidentală spre Insulele Canare. Alte persoane îşi pierd
viaţa în încercarea de a trece din Africa Occidentală spre Peninsula Arabică, sau
din Insulele Caraibe în continentul american, sau din Mexic – traversând deşertul
– pentru a ajunge în Statele Unite, aşa cum mulţi îşi pierd viaţa în unele regiuni
ale Asiei, în încercarea de a se refugia. Monseniorul Tomasi a solicitat Înaltului
Comisariat ONU pentru Refugiaţi să verifice dacă există un „gol normativ” ce împiedică
protejarea acestor victime care „mor în încercarea de a fugi de alte forme de moarte
sigură – fie fizică, fie psihologică”. Aşadar, propunerea sa este de a se încerca
gestionarea politicelor pentru refugiaţi la nivelul Naţiunilor Unite, îndemnând totodată
la realizarea unui studiu sistematic asupra modalităţilor de garantare a protecţiei
acestor persoane. Desigur, a abordat şi necesitatea prevenirii acestui fenomen, prin
garantarea unei siguranţe majore în ţările de origine, prin respectarea drepturilor
omului şi asigurarea locurilor de muncă în condiţii de pace. Monseniorul Tomasi
a denunţat, de asemenea, înrăutăţirea situaţiei din Orientul Mijlociu unde, din cauza
„epurărilor etnice şi religioase”, minorităţile şi în special creştinii „trebuie să
se confrunte cu o nouă epocă a martiriului”, dar sigiliul discursului său a fost reprezentat
de apelul papei Benedict al XVI-lea, cu ocazia Zilei Mondiale a Refugiatului din acest
an: „A-i primi în mod favorabil pe refugiaţi şi a le oferi ospitalitate este o datorie
a solidarităţii umane”.