Pacea în Orientul Mijlociu să fie eliberată de maladia mortală a discriminării religioase şi culturale: apelul papei Benedict al XVI-lea primind joi participanţii la adunarea ROACO

RV 21 iun 2007. Pacea în Orientul Mijlociu să fie eliberată de boala mortală a discriminării religioase, culturale, istorice şi geografice: este apelul îndurerat al papei Benedict al XVI-lea care joi a primit participanţii la adunarea ROACO – Reuniunea Operelor de Ajutor a Bisericilor Orientale. Sfântul Părinte a subliniat în mod special că Biserica în Irak suferă "un autentic martiriu pentru numele lui Cristos".
Papa şi-a exprimat îngrijorarea pentru ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, unde – a afirmat – "pacea mult implorată şi aşteptată, este din nefericire ofensată în mod amplu" şi afectată de "injustiţii antice şi noi". În acest fel – a continuat – "pacea se stinge, lăsând spaţiu violenţei, care deseori degenerează în război mai mult sau mai puţin declarat pînă la a constitui, în zilele noastre, o problemă internaţională îngrijorătoare".
Ins – "Împreună cu fiecare dintre voi, simţindu-mă în comuniune cu toate Bisericile şi comunităţile creştine, dar şi cu cei care venerează numele lui Dumnezeu şi îl caută în sinceritatea conştiinţei, şi împreună cu toţi oamenii de bunăvoinţă doresc să bat din nou la inima lui Dumnezeu, Creator şi Tată, pentru a cere cu imensă încredere darul păcii. Bat la inima celor care au responsabilităţi specifice pentru ca să-şi asume obligaţia gravă de a garanta pacea pentru toţi, fără deosebire, eliberând-o de maladia mortală a discriminării religioase, culturale, istorice sau geografice".
Benedict al XVI-lea a dat asigurări încă o dată că "Ţara Sfântă, Irakul şi Libanul sunt prezente cu urgenţa şi constanţa care le merită în rugăciunea şi acţiunea Sediului Apostolic şi ale Bisericii întregi". Pontiful a cerut astfel Congregaţiei pentru Bisericile Orientale şi fiecărei Opere care este în contact cu aceasta să "confirme aceeaşi grijă cu scopul de a face mai incisive apropierea şi intervenţia în favoarea comunităţilor creştine din această regiune, încât să simtă mângâierea fraternităţii ecleziale". Un ajutor, acesta, care să meargă dincolo de o gestiune individualistă: "Voi toţi cunoaşteţi, a afirmat, cât este de nocivă iluzia de a putea interveni singuri cu mai mult folos: dificultatea în a se confrunta cu celălalt şi în a colabora este întotdeauna garanţie a unui serviciu mai ordonat şi echitabil. Şi în acest fel rezultă în mod clar că "nu sunt persoane izolate, ci mai degrabă întreaga Biserică cea care dă ceea ce Domnul a destinat tuturor în buna sa providenţă".
Papa nu a trecut peste situaţia în care se zbate comunitatea creştină din Irak:
Ins – "Reînnoiesc Beatitudinii Sale Patriarhului Caldeu, care este aici cu noi, condoleanţele Papei pentru uciderea barbară a unui preot lipsit de apărare şi a trei subdiaconi, verificată la încheierea Sfinti Liturghii duminicale, la 3 iunie, în Irak. Biserica întreagă însoţeşte cu afecţiune şi admiraţie pe toţii fiii şi fiicele ei şi îi susţine în acest ceas de autentic martiriu pentru numele lui Cristos". Aceeaşi îmbrăţişare paternă, Benedict al XVI-lea a manifestat-o pentru credincioşii din Ţara Sfântă şi Turcia.
În discursul său, Sf. Părinte a subliniat apoi necesitatea dialogului ecumenic:
Ins – "În privinţa caracterului ireversibil al alegerii ecumenice şi a trăsăturii inderogabile a dialogului interreligios, subliniate de mine de mai multe ori, ţin să subliniez cu această ocazie cât de mult acestea sunt alimentate de mişcarea carităţii ecleziale. A tare alegeri nu sunt decât expresii ale carităţii înseşi, singura în măsură să stimuleze paşii dialogului şi să deschidă orizonturi nesperate. În timp ce îl implorăm pe Domnul să grăbească ziua unităţii depline între creştini şi ziua, la fel de mult aşteptată, a unei senine coexistenţe interreligioase, însufleţită de o reciprocitate respectuoasă, îi cerem să binecuvânteze eforturile noastre şi să ne lumineze pentru ca ceea ce îndeplinim să nu fie niciodată în detrimentul ci spre creşterea comunităţii ecleziale. El să ne facă întotdeauna atenţi pentru ca, evitând orice fel de indiferenţă, să nu fie trecută cu vederea niciodată în mod intenţionat, în exerciţiul carităţii, misiunea comunităţii catolice locale. Sensibilitatea noastră ecumenică şi interreligioasă va trebui să afle concreteţe întotdeauna cu implicarea ei şi în cea mai cordială preţuire pentru diversele expresii rituale".
Papa a subliniat apoi că acţiunea caritativă trebuie să se dezvolte pe baza misterului euharistic care garantează autenticitatea dăruirii noastre, cum a evidenţiat în exhortaţia post-sinodală Sacramentum caritatis:
Ins – "Alimentul adevărului ne împinge să denunţăm situaţiile nedemne de om, în care se moare pentru lipsa de hrană din cauza injustiţiei şi a exploatării, şi ne dă o nouă forţă şi curaj pentru a munci fără încetare la edificarea civilizaţiei iubirii. Dar chiar inspiraţia euharistică a acţiunii noastre va interpela în profunzime omul, care nu poate trăi numai cu pâine, pentru a-i vesti hrana vieţii veşnice, pregătită de Dumenezeu în Fiul său Isus".

Aici, serviciul audio: