Riscurile globalizării în domeniul cultural, subliniate de Benedict al XVI-lea celebrând cei 25 de ani ai Consiliului Pontifical al Culturii

(RV - 15 iunie 2007) „Istoria Bisericii este în mod inseparabil şi istoria culturii şi artei”: cu aceste cuvinte Benedict al XVI-lea a remarcat importantul rol desfăşurat de Consiliul Pontifical al Culturii la 25 de ani de la înfiinţare, primind vineri dimineaţă participanţii la Reuniunea celebrativă de studiu cu ocazia aniversării unui sfert de veac de activitate.
Papa a exprimat gratidudine înainte de toate cardinalului Paul Poupard, de 19 ani la conducerea departamentului culturii, instituit de Ioan Paul al II-lea la 20 mai 1982, dând curs solicitărilor formulate de Conciliul Vatican II şi de predecesorul său Paul al VI, care preluase personal dialogul Bisericii cu cultura în anii pontificatului său. În instituirea noului departament, papa Ioan Paul al II-lea indicase finalitatea de a dialoga „cu toţi fără deosebire de cultură şi religie”; o intuiţie profetică într-o lume devenită în aceşti 25 de ani, a observat Benedict al XVI-lea, „şi mai interdependentă, datorită dezvoltării formidabile a mijloacelor de comunicare şi, în consecinţă, a intensificării reţelei de relaţii sociale”.

Ins - "De aceea a devenit mai urgent pentru Biserică faptul de apromova dezvoltarea culturală vizând calitatea umană şi spirituală a mesajelor şi conţinutului, având în vedere că astăzi cultura resimte inevitabil efectul proceselor de globalizare care, dacă nu sunt constant însoţite de un discernământ atent, pot să se întoarcă împotriva omului, sfârşind prin a-l sărăci în loc să-l îmbogăţească. Şi cât de mai sunt provocările cu care evanghelizarea trebuie să se confrunte în acest domeniu!”

De altfel istoria Bisericii este istorie a culturii şi artei, a subliniat Benedict al XVI-lea, citând unele capodopere precum Summa Theologiae a Sfântului Toma de Aquino, Divina Commedia a lui Dante, catedrala din Chartres, Capela Sixtină, Cantatele compozitorului Bach.

Ins - „Dar dacă acestea sunt, pentru a spune astfel, culmile unei atari sinteze dintre cultură şi credinţă, întâlnirea lor se realizează în mod normal în viaţa şi în munca celor botezaţi, în acea operă de artă ascunsă, care este istoria iubirii fiecăruia cu Dumnezeul cel viu şi cu fraţii, în bucuria şi strădania de a-l urma pe Isus Cristos în existenţa cotidiană”.

„Astăzi mai mult ca oricând - a încheiat Sfântul Părinte - deschiderea reciprocă dintre culturi este un teren deosebit pentru dialogul dintre oameni îngajaţi în căutarea unui autentic umanism, dincolo de divergenţele care îi separă”.
 
Aici serviciul nostru audio: