La Conferinţă Internaţională a Muncii, reprezentantul permanent al Sfântului Scaun pe lângă ONU insistă asupra unor politici sociale echitabile

(RV – 15 iunie 2007) Globalizarea face să crească bogăţia dar este injustă în distribuirea acesteia, de aceea obiectivele sociale nu pot fi neglijate. Solidaritatea trebuie să orienteze politica muncii şi a educaţiei spre reducerea sărăciei cu care se confruntă multe regiuni ale planetei. Pe aceste teme s-a axat analiza făcută de arhiepiscopul Silvano Tomasi, reprezentantul permanent al Sfântului Scaun pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite, la cea de-a 96-a sesiune a Conferinţei Internaţionale a Muncii, ce a avut loc recent la Geneva, în Elveţia.

În 1996, numărul persoanelor care nu au reuşit să-şi găsească un loc de muncă a fost de aproximativ 195 de milioane, la care se adaugă circa 1 miliard 400 de mii de persoane cu un loc de muncă precar, ce nu le-a permis să depăşească pragul de sărăcie, estimat la un câştig de doi dolari pe zi. Pornind de la aceste realităţi, monseniorul Tomasi, a atras atenţia asupra conflictelor ce tulbură societatea noastră şi a căror origine se află – de cele mai multe ori – în lipsa unor locuri de muncă care să permită persoanelor un trai decent şi demn. La acest tablou sumbru se mai adaugă şi alte fenomene ce influenţează situaţia socială în mod negativ, precum îmbătrânirea populaţiei şi incongruenţa dintre necesitatea unui anumit tip de profesionalitate şi sistemul educaţional, care se dovedeşte incapabil să formeze personal cu abilităţi necesare ocupării locurilor oferite de piaţa muncii.

În analizarea schimbărilor înregistrate în domeniul muncii, reprezentantul permanent al Sfântului Scaun pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite a insistat asupra unui sistem de politici echitabile privind munca, a unor politici care să respecte drepturile fiecărui muncitor în parte şi care să facă din acesta un protagonist al dezvoltării integrale, ce reprezintă noul nume al păcii.

Aici serviciul audio: