Dezvoltarea popoarelor trebuie să se bazeze pe o viziune globală asupra persoanei umane: Benedict al XVI-lea primind în audienţă Consiliul Fundaţiei "Populorum Progressio" pentru America Latină

(RV - 14 iunie 2007) A luat naştere în urmă cu 15 ani din voinţa lui Ioan Paul al II-lea Fundaţia „Populorum Progressio”, de la numele Enciclicei semnate de papa Paul al VI-lea, de la promomulgarea căreia se împlinasc acum 40 de ani. Joi dimineaţă Papa a primit în Sala Consistoriului din Vatican, Consiliul de Administraţie al Instituţiei, care activează în favoarea populaţiilor mai nevoiaşe din America Latină şi din regiunea Caraibilor.
Această Fundaţie - a amintit Benedict al XVI-lea - „este rod al marii sensibilităţi pe care Ioan Paul al II-lea o demonstra faţă de bărbaţii şi femeile care suferă mai mult în societatea noastră”. Cuvinte de profundă preţuire pentru munca desfăşurată Papa le-a adresat Consiliului de administraţie al organismului, condus de preşedintele său arhiepiscopul german Paul Josef Cordes. Fundaţia pusă sub responsabilitatea Consiliului Pontifical „Cor Unum” are, de fapt, menirea să promoveze „iniţiative specifice” în ţările latinamericane şi caraibiene, „în ajutorul populaţiilor indigene, rurale şi afroamericane”. „Ioan Paul al II-lea - a explicat Papa - se gândea la acele populaţii care ameninţate în obiceiurile lor ancestrale de o cultură postmodernă, pot vedea distruse tradiţiile proprii atât de deschise să primească adevărul Evangheliei”. Această misiune „atât de semnificativă” - a recomandat Benedict al XVI-lea - trebuie să continue sprijinindu-se pe două caracteristici ale Fundaţiei:
Ins - În primul rând - a observat Sfântul Părinte - „ dezvoltarea popoarelor trebuie să aibă ca principiu pastoral o viziune antropologică globală despre persoana umană”, cum se spune în statulu Fundaţiei, ţinând cont de aspectul social şi material al vieţii, precum vestirea credinţei, care dă omului sentimentul deplin al fiinţei sale”, întrucât „adesea adevărata sărăcie a omului este lipsa de speranţă, absenţa unui Tată care să dea sens propriei existenţe”. A doua caracteristică, „aspectul exemplar al metodei de muncă”, în care Consiliul de Administraţie este copus de episcopi din diferite arii ale continentului latinamerican, punând prin urmare deciziile „în mâinile celor care cunosc bine problemele acelor populaţii şi nevoile lor concrete”. Se evită astfel „un anumit paternalism, mereu umilitor pentru cei săraci şi care frânează iniţiativele lor”, şi se garantează ca totalitatea fondurilor să ajungă le cei mai nevoiaşi „fără a se pierde” în lungi proceduri de birocraţie.

Rechemând, în fine, ceea ce a exprimat în recenta călătorie pastorală la Aparecida, în Brazilia, Benedict al XVI-lea a evidenţiat că Biserica din America Latină deşi în faţa unor enorme sfidări, precum secularizarea, proliferarea sectelor şi sărăcia atâtor fraţi, este „Biserica speranţei”, „care simte necesitatea de a lupta în favoarea deminităţii fiecărui om, a unei adevărate justiţii şi împotriva mizeriei atâtor semeni ai noştri”.
 
Aici serviciul audio: