George Preca, sfânt promotor al răspândirii credinţei

(RV – 2 iunie 2007) George Preca, preot maltez, fondatorul Societăţii Doctrinei Creştine, se numără printre cei patru Fericiţi ce vor fi canonizaţi duminică, 3 iunie, în solemnitatea Preasfintei Treimi, la ora 10, în cadrul unei celebrări euharistice prezidate de Benedict al XVI-lea, la altarul din faţa bazilicii vaticane.
Născut în localitatea La Valletta, din Malta, pe 12 februarie 1880, George Preca a fost sfinţit preot în 1906, pe 22 decembrie. Un an mai târziu, înfiinţează – împreună cu un grup de tineri laici necăsătoriţi, Societatea Doctrinei Creştine, pentru apostolatul catehezei, care s-a răspândit în întreaga lume, ajungând până şi în Australia. În 1916, se înscrie în Ordinul Terţiar Carmelit şi, în 1957, propune cele cinci mistere de lumină pentru rugăciunea Rozariului. După o viaţă trăită în sfinţenie, moare în 1962, pe 26 iulie, fiind beatificat pe 9 mai 2001, de papa Ioan Paul al II-lea, la Malta.

Un portret spiritual mai detaliat al maltezului ce va fi trecut în rândul sfinţilor, aflăm de postulatorul cauzei de canonizare, monseniorul Charles Scicluna:
INS – „Părintele George Preca a găsit inspiraţie în îndemnul Sfântului Apostol Paul către Timotei, din cea de a doua Scrisoare (capitolul 2, versetul 2): „Şi ceea ce ai auzit de la mine prin multe mărturii încredinţează unor oameni credincioşi care vor fi vrednici să-i înveţe şi pe alţii” (2 Tim 2,2). Aceasta a fost carisma sa, la care se adaugă răspândirea devoţiunii pentru misterul întrupării, pentru cuvintele „Verbum Dei caro factum est” (Şi Cuvântul s-a făcut trup), dar şi pentru cele Cinci Răni ale Mântuitorului.
Rectitudinea intenţiilor, smerenia şi mansuetudinea au stat la temelia spiritualităţii preotului maltez George Preca”.

În ce context a trăit şi în ce fel şi-a îndeplinit misiunea?
INS - „Ignoranţa religioasă îl întristează, de aceea simte înlăuntrul său necesitatea de a instrui poporul lui Dumnezeu. Obişnuia – de altfel – să repete că învăţătura este izvorul oricărui bine, dedicându-se în întregime nu doar predicării, ci şi orientării spirituale a credincioşilor, scriind cărţi de cateheză, fiind recunoscut – pe bună dreptate – ca „apostol al credinţei”.

Povestiţi-ne un episod semnificativ din viaţa sa…
INS – „El însuşi istorisea cum, prin 1910, în vreme ce străbătea pe jos o localitate malteză întâlni un băieţandru de vreo 12 ani ce trăgea din greu un căruţ în care se afla un coş cu îngrăşământ şi care îi ceru, cu voce autoritară, să-l ajute să împingă căruciorul. Cu calm, şi fără să-i pese de ce va spune lumea în faţa unui astfel de tablou, părintele George Preca îi sări acestuia în ajutor, simţind o plăcută senzaţie de transformare spirituală. Când le povesti colegilor cateheţi întâmplarea, le dădu şi o interpretare, asemenea unei alegorii: căruciorul şi coşul cu îngrăşământ reprezentau Societatea Doctrinei Creştine, iar băieţandrul care le susţinea greutatea îl reprezenta pe Isus la 12 ani, vârsta la care Mântuitorul a rămas pentru trei zile în templul din Ierusalim, ascultându-i pe învăţători şi punându-le întrebări. Era Isus, maestrul divin, cel ce făcea posibil ca Societatea Doctrinei Creştine să avanseze, asemenea carului din istorisire, şi care-l chemă să-l ajute la opera de răspândire şi de pătrundere a învăţăturii creştine.”

Aici, serviciul audio: