George Preca, sfânt promotor al răspândirii credinţei
(RV – 2 iunie 2007) George Preca, preot maltez, fondatorul Societăţii
Doctrinei Creştine, se numără printre cei patru Fericiţi ce vor fi canonizaţi duminică,
3 iunie, în solemnitatea Preasfintei Treimi, la ora 10, în cadrul unei celebrări
euharistice prezidate de Benedict al XVI-lea, la altarul din faţa bazilicii vaticane. Născut
în localitatea La Valletta, din Malta, pe 12 februarie 1880, George Preca a fost
sfinţit preot în 1906, pe 22 decembrie. Un an mai târziu, înfiinţează – împreună cu
un grup de tineri laici necăsătoriţi, Societatea Doctrinei Creştine, pentru apostolatul
catehezei, care s-a răspândit în întreaga lume, ajungând până şi în Australia. În
1916, se înscrie în Ordinul Terţiar Carmelit şi, în 1957, propune cele cinci mistere
de lumină pentru rugăciunea Rozariului. După o viaţă trăită în sfinţenie, moare în
1962, pe 26 iulie, fiind beatificat pe 9 mai 2001, de papa Ioan Paul al II-lea, la
Malta.
Un portret spiritual mai detaliat al maltezului ce va fi trecut
în rândul sfinţilor, aflăm de postulatorul cauzei de canonizare, monseniorul
Charles Scicluna: INS – „Părintele George Preca a găsit inspiraţie
în îndemnul Sfântului Apostol Paul către Timotei, din cea de a doua Scrisoare (capitolul
2, versetul 2): „Şi ceea ce ai auzit de la mine prin multe mărturii încredinţează
unor oameni credincioşi care vor fi vrednici să-i înveţe şi pe alţii” (2 Tim 2,2).
Aceasta a fost carisma sa, la care se adaugă răspândirea devoţiunii pentru misterul
întrupării, pentru cuvintele „Verbum Dei caro factum est” (Şi Cuvântul s-a făcut trup),
dar şi pentru cele Cinci Răni ale Mântuitorului. Rectitudinea intenţiilor, smerenia
şi mansuetudinea au stat la temelia spiritualităţii preotului maltez George Preca”.
În ce context a trăit şi în ce fel şi-a îndeplinit misiunea? INS
- „Ignoranţa religioasă îl întristează, de aceea simte înlăuntrul său necesitatea
de a instrui poporul lui Dumnezeu. Obişnuia – de altfel – să repete că învăţătura
este izvorul oricărui bine, dedicându-se în întregime nu doar predicării, ci şi orientării
spirituale a credincioşilor, scriind cărţi de cateheză, fiind recunoscut – pe bună
dreptate – ca „apostol al credinţei”.
Povestiţi-ne un episod semnificativ
din viaţa sa… INS – „El însuşi istorisea cum, prin 1910, în vreme
ce străbătea pe jos o localitate malteză întâlni un băieţandru de vreo 12 ani ce trăgea
din greu un căruţ în care se afla un coş cu îngrăşământ şi care îi ceru, cu voce autoritară,
să-l ajute să împingă căruciorul. Cu calm, şi fără să-i pese de ce va spune lumea
în faţa unui astfel de tablou, părintele George Preca îi sări acestuia în ajutor,
simţind o plăcută senzaţie de transformare spirituală. Când le povesti colegilor cateheţi
întâmplarea, le dădu şi o interpretare, asemenea unei alegorii: căruciorul şi coşul
cu îngrăşământ reprezentau Societatea Doctrinei Creştine, iar băieţandrul care le
susţinea greutatea îl reprezenta pe Isus la 12 ani, vârsta la care Mântuitorul a rămas
pentru trei zile în templul din Ierusalim, ascultându-i pe învăţători şi punându-le
întrebări. Era Isus, maestrul divin, cel ce făcea posibil ca Societatea Doctrinei
Creştine să avanseze, asemenea carului din istorisire, şi care-l chemă să-l ajute
la opera de răspândire şi de pătrundere a învăţăturii creştine.”