Speranţa este centrul vieţii creştine şi 'non violenţa', o regulă de viaţă pentru creştini: cateheza papei Benedict al XVI-lea la audienţa generală, dedicată scriitorului creştin Tertulian; salutul adresat Fraţilor Şcolilor Creştine şi părinţilor fetiţei răpite în Portugalia.

RV 30 mai 2007. Speranţa este centrul vieţii creştine şi 'non violenţa' este o regulă de viaţă pentru creştini: a subliniat Benedict al XVI-lea la audienţa generală, miercuri în Piaţa Sfântul Petru la cateheza dedicată marelui scriitor creştin Tertulian, din secolele II-III. Între cei aproximativ 50.000 de credincioşi, veniţi din orice parte a lumii în Piaţa Sfântul Petru la întâlnirea cu Sfântul Părinte, erau prezenţi şi participanţii la capitolul general al Fraţilor Şcolilor Creştine precum şi părinţii fetiţei engleze de 4 ani, Madeleine, răpită în Portugalia la 3 mai anul curent.
Reluând firul întrerupt de călătoria apostolică în Brazilia, Papa a continuat miercuri catehezele despre marile personalităţi ale Bisericii antice şi a prezentat o reflecţie despre Tertulian care, la cumpăna secolelor II-III, inaugurează literatura creştină în limba latină. "Opera sa, a afirmat Benedict al XVI-lea, a adus roade decisive a căror subestimare ar fi de neiertat. Atras de exemplul martirilor, Tertulian s-a convertit la creştinism, punând în serviciul credinţei formarea sa clasică, dar – a observat papa – o căutare prea individuală a adevărului, unită cu intemperanţele caracterului său, l-au condus treptat să lase comuniunea cu Biserica şi să adere la o sectă a timpului său (montanismul).
Lucrarea sa cea mai renumită (Apologeticul), denunţă comportamentul injust al autorităţilor politice faţă de Biserică, explică şi apără învăţătura şi obiceiurile creştine, manifestă triumful Spiritului care la violenţa persecutorilor opune sângele, suferinţa şi răbdarea martirilor. "Pe cât de rafinată – scrie Tertulian – la nimic nu foloseşte cruzimea voastră (...) La fiecare lovitură de seceră, devenim mai numeroşi: sângele creştinilor este sămânţă" (semen est sanguis christianorum – Apologeticum 50,13).

Ins – "Martiriul, suferinţa pentru adevăr, sunt în cele din urmă victorioase şi mai eficace decât cruzimea şi violenţa regimurilor totalitare".

Tot lui Tertulian, a continuat Benedict al XVI-lea, i se datorează pasul enorm în dezvoltarea învăţăturii despre Sfânta Treime (o substanţă şi trei persoane), despre Sfântul Duh şi despre Biserică, pe care o considera întotdeauna ca "mamă":

Ins – "El n-a uitat că Biserica este 'mama' credinţei noastre şi a vieţii noastre creştine".

În acele timpuri de persecuţie, a reluat Sfântul Părinte, în care creştinii păreau o minoritate infimă, Tertulian îndeamnă la speranţă: aceasta, din scrierile sale, nu este doar o simplă virtute de sine stătătoare, dar o modalitate care cuprinde toate aspectele vieţii creştine:

Ins – "Avem speranţa că viitorul este al nostru pentru că viitorul este al lui Dumnezeu. Astfel, învierea Domnului este prezentată ca fundament al viitoarei noastre învieri şi reprezintă obiectul principal al încrederii creştine".

Din punct de vedere uman, a afirmat Benedict al XVI-lea, se poate vorbi fără îndoială de "drama lui Tertulian". Cu trecerea timpului, el a devenit tot mai exigent faţă de creştini: pretindea de la ei în orice circumstanţă, şi mai ales în persecuţii, un comportament eroic.
 
Ins – "Mie îmi dă mult de gândit această mare personalitate morală şi intelectuală (...) Se vede că, în cele din urmă, îi lipseşte simplitatea, umilinţa de a se însera în Biserică, de a-i accepta slăbiciunile, de a fi tolerant cu ceilalţi şi cu sine. Când se priveşte numai la măreţia propriei gândiri, la sfârşit se pierde tocmai această măreţie. Trăsătura esenţială a unui mare teolog este umilinţa de a sta împreună cu Biserica, de a accepta slăbiciunile ei şi slăbiciunile proprii, pentru că numai Dumnezeu este cu adevărat sfânt. Noi, în schimb, avem întotdeauna nevoie de iertare".

În scrierile lui Tertulian, a observat, în fine, Sfântul Părinte, se întâlnesc numeroase teme pe care şi astăzi suntem chemaţi să le înfruntăm: purtători ai unei "noi culturi" în raport cu moştenirea clasică, 'non-violenţa' şi iubirea faţă toţi:

Ins – "Şi nu este cine să nu vadă actualitatea dramatică a acestei învăţături, şi în lumina dezbaterii aprinse despre religii".

În virtutea alegerii de credinţă "creştinului nu-i este îngăduit să urască nici pe duşmanii săi". Cuvinte care au avut un ecou cu totul aparte în Gerry şi Kate McCann, părinţii micuţei Madeleine, sechestrată în timp ce era în vacanţă cu familia într-o localitate balneară din sudul Portugaliei: au venit la Roma pentru a se ruga şi a primi cuvântul de mângâiere al Papei, la sfârşitul audienţei.

Ascultaţi acum şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Sfântul Părinte la încheierea audienţei generale, miercuri în Piaţa Sfântul Petru, Binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.

Aici, serviciul audio cu Binecuvântarea Apostolică a papei Benedict al XVI-lea: