Înălţarea Domnului la cer revelează înalta vocaţie a omului: papa Benedict al XVI-lea
despre semnificaţia celebrării creştine
RV 17 mai 2007. La patruzeci de zile de la Învierea Domnului, creştinii
au sărbătorit joi, 17 mai, Înălţarea sa la cer. Această celebrare creştină, mai mult
decât altele, vădeşte atât misiunea încredinţată ucenicilor de a duce Evanghelia la
toată făptura cât şi chemarea fiecărei persoane la viaţa veşnică. În urmă cu doi,
la sărbătoarea Înălţării Domnului, Benedict al XVI-lea afirma că celebrând momentul
plecării lui Isus de pe acest pământ "comunitatea creştină este invitată să-şi îndrepte
privirea spre Cel care, patruzeci de zile după învierea sa, în uimirea apostolilor,
a fost înălţat în cer sub privirea lor şi un nor l-a ascuns din ochii lor (cf Fap
1,9). Urcând spre cer, El a deschis din nou calea spre patria noastră definitivă,
care este paradisul. Acum, prin puterea Duhului Sfânt, vine în ajutorul nostru în
pelerinajul de fiecare zi pe pământ". Iar la Regina Coeli de pe 21 mai anul trecut
afirma:
Ins – "Urcând spre 'înălţimi', El revelează în mod clar divinitatea
sa: se întoarce acolo de unde a venit, adică în Dumnezeu, după ce a împlinit misiunea
sa pe pământ. Mai mult, Cristos se înalţă la cer cu umanitatea pe care a luat-o asupra
sa şi pe care a înviat-o din morţi: acea umanitate este a noastră, tranformată, divinizată,
devenită veşnică. Înălţarea, de aceea, revelează 'înalta vocaţie' a oricărei persoane
umane: aceasta este chemată la viaţa veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu, Împărăţie
a iubirii, luminii şi păcii".
La rugăciunea vesperelor, pe 10 septembri, la
München, în Germania, Benedict al XVI-lea a evidenţiat că Isus, la Înălţare "nu a
plecat într-un loc îndepărtat de noi". "Cortul său, El însuşi cu trupul lui – a continuat
Papa – rămâne între noi ca unul dintre noi. Putem să ne adresăm lui spunându-i 'Tu'
şi să vorbim cu El. El ne ascultă şi dacă suntem atenţi, simţim că şi El ne răspunde".