Primele roade ale proiectului „Ştiinţă, teologie şi cercetare ontologică”
(RV – 9 mai 2007) Proiectul „Ştiinţă, teologie şi cercetare ontologică”, coordonat
de Consiliul Pontifical al Culturii, a ajuns la cea de a treia fază. La acest
program de studii aprofundate, conceput ca un proiect de cercetare postuniversitară,
au aderat şase Universităţi pontificale din Roma. O parte din rezultatele cercetării
privind raportul dintre ştiinţă, filozofie şi teologie au fost publicate în patru
volume ce constituie doar începutul unei serii de cărţi despre al căror mesaj aflăm
de la preşedintele departamentului pontifical, cardinalul Paul Poupard: INS
– „Mesajul transmis de aceste prime patru volume este necesitatea şi posibilitatea
de a oferi instrumente simple şi concrete de cultură ştiinţifică persoanelor care
nu au avut o astfel de pregătire. În alt doilea rând, specialiştii au demonstrat că
ştiinţa nu este un duşman al credinţei ci, din contra, ajută la integrarea credinţei
într-un context cultural şi-i pune la dispoziţie cercetările sale; la rândul său,
credinţa constituie pentru ştiinţă un mijloc de orientare, aşa încât aceasta să nu
reducă omul la un simplu obiect, ci să-l trateze ca pe o persoană”.
Sfântul
Părinte insistă asupra necesităţii lărgirii orizonturilor raţiunii. Se poate vorbi
de o criză a raţiunii, în zilele noastre? INS – „În prezent,
este raţiunea însăşi cea care are dubii în privinţa propriei capacităţi de a raţiona.
În această situaţie, este interesant de văzut cum oamenii de credinţă, plecând de
la aceasta, îi ajută pe cei ce se conduc în exclusivitate după principii ale raţiunii
şi pe filosofi să recapete încredere în propria raţiune. Aceasta este marea lecţie
pe care ne-o dă Benedict al XVI-lea.” Se constată că, în prezent,
mulţi intelectuali de inspiraţie nereligioasă reflectă în manieră pozitivă asupra
intervenţiilor papei Benedict al XVI-lea… INS – „Sigur, pentru
că aceştia găsesc un ajutor – care nu putea fi imaginat odinioară – în respectul total
al fiecărei epistemologii în parte (adică a teoriilor cunoaşterii ştiinţifice) şi,
în acest context, raţiunea însăşi descoperă dimensiunea religioasă a vieţii şi faptul
că această valoare oferă un nou orizont şi confort cercetării raţionale.”
Azi,
mai mult ca oricând, apare vital dialogul; nu doar între religii ci şi între
credinţă şi cultura nereligioasă… INS – „Aceasta este intuiţia
Sfântului Părinte: de a conjuga dialogul intercultural cu cel interreligios pentru
a permite oamenilor de cultură, de diverse provenienţe, să se întâlnească pentru a
discuta în mod raţional.”