Semnale de speranţă contrastează derivele relativiste pe Bătrânul Continent

(RV - 8 mai 2007) Provocări şi semne de speranţă în Bătrânul continent. Sunt cei doi poli în jurul cărora s-a desfîşurat zilele trecute a VII-a reuniune a secretariatul general al Consiliului special pentru Europa al Sinodului episcopilor, inaugurată de secretarul său general, arhiepiscopul Nicola Heterovic. Biserica europeană, se citeşte în comunicatul final al lucrărilor, este chemată să înfrunte sfidări privind ofuscarea speranţei, pierderea memoriei şi moştenirii creştine, frica de viitor, „slăbirea simţitoare a solidarităţii”. În spatele „pierderii speranţei - se citeşte - stă tentativa de a face să predomine o antropologie fără Dumnezeu şi fără Cristos”. Dar, în acelaşi timp, nu lipsesc semne de spreanţă „care provin din credinţa creştină sau sunt puternic influenţate de ea, între care: recuperarea libertăţii Bisericii în Estul european şi integrarea acestor ţări în procesul unitar european conform metodelor democratice şi în spirit de libertate; concentrarea Bisericii asupra misiunii sale spirituale şi angajarea sa de a trăi primatul evanghelizării şi în raporturile cu realitatea socială şi politică, promovând reconcilierea dintre naţiuni şi grupuri sociale; conştiinţa crescândă despre propria misiune a tututor celor botezaţi, în felurimea şi dimensiunea complementară a darurilor şi îndatoririlor; prezenţa accentuată a femeiii în structurile şi în sectoarele comunităţii creştine.

În Europa, continuă comunicatul participanţilor la Consiliul european al Sinodului episcopilor, „se asistă la fenomene de importanţă deosebită atunci când se înfruntă diferitele situaţii de disconfort social sau civil, deoarece aceleaşi propuneri de rezolvare a problemelor, precum cele ale respectării libertăţii religioase, aplicării echitabile a normelor comunitare, natalităţii, relativizării căsătoriei şi deosebirii sexelor, par să dea la iveală o anumită derivă morală”. La toate acestea, „se adaugă, pe un plan eclezial mai propriu-zis, îndatorirea grea a căutării unui corect dialog ecumenic şi interreligios, de acum o realitate difuză în teritoriul Europei”. Asemenea sfidări, încheie comunicatul, „ar trebui să determine toate forţele vii ale Bisericii la a reînnoi avântul evanghelizării pe bătrânul continent, care dă semne de o anumită oboseală, dar şi de o revenire”.