La ceas aniversar, reflecţii despre Europa unită

(RV, 8 mai 2007) Pe 9 mai 1950, omul politic francez Robert Schuman prezenta propunerea de creare a unei Europe unite, act indispensabil în vederea menţinerii unor relaţii pacifice între statele bătrânului continent. Propunerea, cunoscută cu numele „declaraţia Schuman”, este considerată ca fiind actul de naştere al Uniunii Europene, iar ziua de 9 mai a devenit o sărbătoare, dar şi un simbol care – alături de steag, deviză, imn şi monedă unică – identifică entitatea politică a Uniunii Europene. Sărbătoarea din 2007 este cu atât mai semnificativă cu cât, în acest an, se împlinesc 50 de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma. Dar cum arată această Europă unită. Iată opinia, mai puţin confortantă, a sociologului italian Sabino Acquaviva, autorul unei cărţi publicate recent, cu titlul „Eclipsa Europei, decadenţă şi sfârşitul unei civilizaţii”:
INS – „Trebuie să privim mai ales la fenomenele legate de cifre. Şi, ce spun numerele? Europenii aduc din ce în ce mai puţini copii pe lume încât, din punct de vedere demografic, viitorul este preocupant; producţia industrială europeană este mai mică decât în unele ţări puternic dezvoltate şi, din punctul de vedere al valorilor, suntem în plină criză. Îmi amintesc de un profesor egiptean de la Universitatea din Cairo care-mi spunea: „De ce vă agitaţi atât de mult voi, europenii? Oricum, patru europeni devin doar doi, pentru că fiecare cuplu are doar câte un copil, în vreme ce patru egipteni devin o sută, aşa încât vom învinge noi, cu religia noastră, cu idealurile noastre”.
 
Dar, ce se întâmplă cu creştinismul în Europa?
INS – „Creştinismul a avut multe probleme, a trebuit să lupte mai bine de un secol împotriva procesului de secularizare. Dar a existat şi în marxism un asemenea fenomen. Îmi amintesc de perioada puternicei creşteri economice, din anii '60, când a intrat în criză practica religioasă. Atunci, un prieten comunist mi-a spus: 'Acum se termină cu creştinismul, vine rândul nostru, al comuniştilor'. Iar eu i-am răspuns: 'Nu, deoarece criza generată de industrializare vă va afecta, în egală măsură, şi pe voi' şi este tocmai cum am spus, căci consumismul trece ca un compresor peste toate valorile şi peste orice mişcare politică şi religioasă.”

Cartea se încheie cu o întrebare: „Poate Europa să se salveze, dând naştere unei civilizaţii diverse de cea care este pe moarte?”. Ce spuneţi, sunt semnale care pot constitui un început de răspund la această problematică?
INS - „Făcând o comparaţie între sfârşitul păgânismului şi timpul prezent, aş spune că există această posibilitate. Când păgânismul a intrat în criză, au apărut numeroase mişcări, secularizarea societăţii păgâne dând naştere unor maniere diverse de a fi religioşi, de a trăi experienţa religioasă (ce reprezintă o exigenţă biologică şi psihologică a omului). Acea criză a produs o serie de fermenţi şi cred că perioada de criză pe care o parcurgem produce deja, în anumite limite, o serie de fermenţi: există încercări continue, cu caracter religios sau aproape religios, de a propune din nou semnificaţiile ultime ale existenţei umane.”

Care ar fi rolul mass-mediei în evoluţia crizei civilizaţiei europene?
INS – „În opinia mea, au un rol foarte important şi asta pentru că răspund, în permanenţă, exigenţelor pieţei. Acum piaţa cere un anumit tip de consum, de comportament, mâine va cere un altul… . În această situaţie, mass-media sfârşesc prin a promova un nou tip de consumator, pentru că consumând se produce şi producând societatea merge mai departe. Însă, în acest fel, mijloacele de comunicare în masă nu fac altceva decât să strivească, asemenea unui compresor tot ceea ce reprezintă sisteme de valori, fie politice, fie religioase… .Astfel, omul este împins la o autodistrugere psihologică pentru că, pentru a trăi în această societate, avea nevoie de un sistem de certitudini ce îi sunt acum, în mod sistematic, negate. Şi, împotriva acestei negări ce duce la o disperare psihologică, ar trebui să ne revoltăm; e necesar să ne împotrivim acestui tip de sclavie care – ciudat lucru – chiar dacă nu ne este impusă, o asimilăm zi de zi, cu plăcere.

Aici serviciul audio: