Arhiep. Comastri despre luna mariană: "Maria şi evlavia faţă de ea ne educă la adevărata
frumuseţe"
(RV - 1 mai 2007) Luna mai este dedicată de credincioşi cinstirii Mamei
lui Isus. Papa îndeamnă la rugăciune în această lună pentru ca „după exemplul Fecioarei
Maria, fiecare creştin, atent mereu la semnele Domnului în propria viaţă, să se lase
călăuzit de Cuvântul Domnului”. În urmă cu exact un an, Benedict al XVI-lea începea
luna mai la fel ca mulţi credincioşi din Roma prin vizita la Sanctuarul Fecioarei
Maria a Divinei Iubiri şi recitarea Sfântului Rozariu. Papa încredinţa atunci Mariei
nevoile tuturor, speranţele, evenimentele vesele şi cele dureroase. Pentru o
reflecţie asupra cultului marial ce caracterizează această lună să-l ascultăm pe arhiepiscopul
Angelo Comastri, vicar al Papei pentru Cetatea Vaticanului.
Ins - „Luna
mai este luna frumuseţii, luna în care asistăm la o explozie a creaţiei prin bogăţia
florilor dând senzaţia că natura îşi îmbracă haina cea mai frumoasă. Însă, pentru
creştini haina cea mai frumoasă a omenirii este Maria. Într-un antifon din liturgia
romană Sfânta Fecioară este numită „Tota pulchra - Toată frumnoasă”. Salutul arhanghelului
Gabriel către Maria din Nazaret se poate traduce, nu fără motiv, şi prin „Bucură-te,
tu care ai fost copleşită de frumuseţe. Domnul este cu tine”. Astăzi, observă arhiepiscopul
Comastri, există multe echivocuri în privinţa frumuseţii. De multe ori sunt declarate
frumoase unele persoane numai pentru faptul că au un chip frumos, dar uneori au un
suflet răvăşit, o inimă rea. Atunci nu se poate vorbi de frumuseţe. Frumuseţea Mariei
pleacă din inimă şi se reflectă pe faţa ei. Desigur, Maria trebuia să fie frumoasă,
chiar şi sub aspect fizic, dar acea frumuseţe nu era alta decât iradierea frumuseţii
inimii şi sufletului său. De aceea, se poate afirma că Maria şi evlavia faţă de ea
ne educă la adevărata frumuseţe şi la a căuta frumuseţea adevărată”.
Cum
să ameliorăm în această lună rugăciunea noastră către Sfânta Fecioara Maria?
Ins:
- „Mai ales imitând-o pe Maria. A se ruga la Sfinţi nu înseamnă doar a le tămâia
icoanele, a le ţese elogii; un Sfânt nu are nevoie de tămâie. A se ruga la Sfinţi,
a recurge la ei, înseamnă a recunoaşte în Sfinţi un model. Iar în Maria, noi recunoaştem
în mod deosebit modelul credinţei. Maria este umilă, nu apasă prin trufie asupra altora,
nu-i înjoseşte. Fiind smerită, ea este deschisă lui Dumnezeu şi de aceea Domnul poate
înfăptui prin ea lucuri mari, lucrările sale minunate. Astăzi trăim, observă arhiepiscopul
Comastri, o epocă de mare orgoliu. Celebrul episcop şi scriitor francez Bossuet, într-una
din predicile sale făcea următoarea afirmaţie care şi astăzi îndeamnă la reflecţie:
„Voi vă miraţi că Dumnezeu pare aproape ascuns în zilele noastre. Da, vă dau dreptate:
există prea mult orgoliu şi Dumnezeu nu mai reuşeşte să dialogheze cu această generaţie,
deoarece Dumnezeu îi respinge pe cei trufaşi”. În această lună trebuie să învăţăm
de la Fecioara Maria umilinţa şi făcând aceasta vom simţi în mod extraordinar nu numai
prezenţa lui Dumnezeu, dar şi farmecul iubirii sale, îmbrăţişarea lui Dumnezeu care
aduce pace în inimă şi transmite acea stare de bucurie şi mulţumire pe care numai
Dumnezeu o posedă”.
În tema smereniei, simplitatea, iar Rozariul este
rugăciunea simplă prin excelenţă. Ce putem face pentru a evita ca ea să devină o rugăciune
mecanică, artificială?
Ins: - „Rozariul este o rugăciune simplă,
dar nu simplistă. Este o rugăciune simplă ca Evanghelia, o rugăciune clară, limpede.
De altfel, toată rugăciunea are la bază misterele vieţii lui Isus potrivit Evangheliei
în care, evident, este prezentă Maria. În alte cuvinte, Rozariul este o înaintare
pe drumul Evangheliei, purtaţi de mână de Maria. Pentru a ne ruga bine Rozariul, e
nevoie de o pregătire prealabilă a sufletului la fel ca înainte de orice altă rugăciune.
Iar pregătirea constă în reculegere, în intrarea în sanctuarul propriului suflet.
Când s-a creat această atitudine, când s-a intrat în cămara sufletului, Rozariul devine
pentru credincios o rugăciune frumoasă, simplă şi de mare bogăţie spirituală ca şi
Evanghelia.