Academia Pontificală de Ştiinţe Sociale scrutează, în adunare plenară, problemele
obşteşti actuale
(RV – 27 aprilie 2007) Academia Pontificală a Ştiinţelor Sociale desfăşoară,
în perioada 27 aprilie – 1 mai, cea de-a 13-a sesiune a adunării plenare, cu tema
„Caritate şi justiţie în relaţiile dintre popoare şi naţiuni”. Întâlnirea
se inspiră din enciclica Deus caritas est, a papei Benedict al XVI-lea, descrisă
ca fiind – în parte – o enciclică socială ce reflectă asupra lipsei de caritate şi
de justiţie în societatea contemporană. Punctul de plecare al reflecţiei propuse
de Academia Pontificală a Ştiinţelor Sociale este întrebarea: într-o lume globalizată,
în care resursele sunt distribuite în mod inegal şi disproporţionat poate exista colaborare
în domeniul carităţii şi al justiţiei? Iată opinia preşedintei Academiei, Mary Ann
Glendon: INS – „Globalizarea, ca fenomen complex – economic, social
şi cultural – reprezintă o provocare la adresa gândirii sociale catolice, ce necesită
o mai mare implicare”.
Iată şi comentariul monseniorului Marcelo Sáncez
Sorondo, cancelar al Academiei Pontificale a Ştiinţelor Sociale: INS
– „Am rămas foarte impresionat de conţinutul cărţii Isus din Nazaret, a papei
Benedict al XVI-lea. Când vorbeşte despre ispitirile lui Isus, Papa afirmă că lumea
modernă le-a împlinit, într-un anumit sens, atunci când a promis populaţiilor sărace
că le va da hrană, iar în realitate nu le-a dat altceva decât pietre. Dacă se examinează
lumea globală, vine firesc întrebarea: cine se îngrijeşte de distribuirea bogăţiilor?
Îngrijorător este faptul că nimeni nu se ocupă de acest lucru, şi atunci cel mai puternic
îl subjugă pe cel mai slab”.
Potrivit ultimelor rapoarte, ţările bogate
au redus ajutoarele destinate dezvoltării ţărilor sărace… INS – „Da, aşa este.
În plus, ţările bogate promiseseră că până în anul 2015 ar fi înfrânt sărăcia, dând
tuturor de mâncare, promisiune care nu a fost câtuşi de puţin onorată. Avem, aşadar,
injustiţie la nivel de promisiuni (nerealizate) ce reprezintă clauzula fundamentală
a unui contract, şi apoi injustiţie la nivelul practic al distribuirii bunurilor fundamentale
ale planetei. După cum se spune, în mod repetat, în această carte despre Isus, a lui
Benedict al XVI-lea: dacă noi nu ne conducem după principiul căutării mai întâi a
Împărăţiei lui Dumnezeu şi a justiţiei, tot ceea se capătă în surplus, este – în realitate
– de prisos. Trebuie înţeles acest principiu: dacă economia urmăreşte doar bunăstarea
unui număr limitat de persoane, vom avea acest lucru care, însă, duce la legenda regelui
Midas care a cerut zeilor să-i dea puterea de a transforma în aur tot ceea ce atingea;
dorinţa i-a fost împlinită dar, la sfârşit, acest aşa-zis bine l-a condus la a-şi
risca viaţa căci, transformând în aur până şi bucatele pe care le atingea, ar fi putut
muri de inaniţie din pricina aurului mult dorit; este, într-un fel, ceea ce ni se
întâmplă nouă astăzi.”
Este prezentă, în zilele noastre, teama renaşterii
naţionalismului extremist, sub forma ostilităţii faţă de imigraţie şi printr-o excesivă
protecţie de tip comercial… INS – „Desigur, migraţia reprezintă
fenomenul uman cel mai zguduitor al globalizării. Şi asta pentru că lumea se mută,
nemaiputând trăi în propriile ţări din diferite motive: probleme legate de prefacerile
climatice, sau din cauza lipsei resurselor economice, din lipsa apei sau a hranei.
Problema este că, în plus faţă de neajunsurile cu care vin, nu sunt nici bineveniţi.
Situaţia este cu atât mai preocupantă cu cât nu există un răspuns adecvat.”