"Nu orice variantă a evoluţionismului este conciliabilă cu credinţa în Dumnezeu Creatorul": intervenţia card. Cristoph Schönborn la "Dies Accademicus" de la Veneţia

RV 18 apr 2007. Dezbaterea actuală despre evoluţionism şi raportul dintre credinţă, raţiune şi ştiinţă au fost, miercuri dimineaţă în bazilica Sf. Maria a Sănătăţii din Veneţia, în centrul conferinţei arhiepiscopului de Viena, cardinalul Cristoph Schönborn. Ocazia intervenţiei pe această temă a fost oferită de inaugurarea noului an academic al Polului Pedagogic din cadrul patriarhatului Veneţiei numit, în cinstea Sfântului Marcu, "Studium Generale Marcianum". Polul pedagogic cuprinde diverse instituţii de formare, printre care institute diecezane, societăţi academice şi postuniversitare.
În deschiderea Zilei Academice, patriarhul Veneţiei, cardinalul Angelo Scola a început reflecţia sa amintind cuvintele celebre ale cunoscutului filosof german G. E. Lessing (1729-1781): "Valoarea unui om – afirma gânditorul german în secolul XVIII – nu constă în adevărul pe care îl are sau crede că îl are ci în efortul sincer pe care îl depune ca să ajungă la adevăr". Pe baza acestei persepctive indicată de filosoful iluminist, omul îşi găseşte posibilitatea unui progres constant spre perfecţiune prin intermediul căutării. Dar tensiunea continuă spre adevăr – a observat cardinalul Scola – elogiază căutarea şi nu duce la întâlnirea cu celălalt, cu realitatea ci la auto-idolatrie. Spunea de fapt poetul francez Paul Valéry (1871-1945): "recunosc că mi-am făcut un idol din propriul meu spirit". Este necesar, în acest sens, să fie depăşită alternativa sterilă între adevăr şi căutare, propusă de Lessing. "Nu există opoziţie între umila posesie a adevărului şi neobosita sa căutare", a explicat prelatul. Şi în această relaţie dintre persoană şi cunoaşterea adevărului trebuie să se însereze orice subiect şi instituţie care se consacră căutării, comunicării şi învăţării. Trăsătura distinctivă a polului pedagogic "Studium Generale Marcianum" - a observat apoi patriarhul Veneţiei, card. Angelo Scola – "nu este folosirea ipotezei creştine de lectură a realităţii drept căutare a unei utopice unificări a cunoaşterii" ci "ca o propunere liber oferită", care provine din evenimentul mântuirii lui Isus Cristos.
Tema raportului dintre credinţă, raţiune şi ştiinţă a fost apoi dezvoltată de arhiepiscopul Vienei, cardinalul Cristoph Schönborn, care a pus faţă în faţă două poziţii. Prima este cea propusă de teoria evoluţionistă, potrivit căreia întreaga varietate a speciilor s-a născut din jocul lipsit de orientare şi întâmplător al forţelor de mutaţie şi selecţie. A doua poziţie, susţinută de Isaac Newton, prezintă în schimb un "plan inteligent al naturii". Dar pot fi conciliate între ele credinţa în creaţia lui Dumnezeu şi teoria evoluţionistă? La acest interogativ, arhiepiscopul Vienei a răspuns afirmând că "trebuie să fie suprapuneri între teologie şi ştiinţele naturale, între credinţă şi cercetare". "Credinţa într-un Creator, în guvernul său universal nu poate rămâne fără puncte de contact cu analiza concretă a lumii". Cu toate acestea, "nu orice variantă a teoriei evoluţioniste este conciliabilă cu credinţa în creaţie". Credinţa se întemeiază pe răspunsul scris de Dumnezeu: "Cuvântul, Logosul prin care şi în care toate au fost create – a încheiat card. Schönborn – s-a făcut trup şi a luat asupra sa întreaga forţă negativă a durerii şi a răului moral". Crucea lui Cristos, aşadar, este cheia de lectură a proiectului divin, pentru că "a împăcat întreaga creaţie şi rămâne poarta învierii".

Aici, serviciul audio: