Cuba: suspendată temporar revista „Vitral”; credinţa şi speranţa sunt însă permanente
(RV – 16 aprilie 2007) „Temporară”, astfel a definit monseniorul José Siro,
episcop emerit de Pinar del Rio, din Cuba, încetarea apariţiei revistei „Vitral”,
fondată de el ca expresie a „Centrului catolic pentru formarea civică şi religioasă”.
Potrivit precizărilor directorului revistei, Dagoberto Valdés, situaţia de impas „este
cauzată de numeroasele dificultăţi în privinţa obţinerii finanţărilor pentru hârtie
şi cerneală”. În ultimul număr al revistei apărute vreme de 14 ani, se motivează
această decizie prin „lipsa resurselor economice” şi se face o sintetiză a contribuţiei
publicaţiei „Vitral” la formarea catolicilor laici cubanezi, în special în legătură
cu doctrina socială a Bisericii. În diferite ocazii, revista catolică cubaneză a publicat
articole critice la adresa politicilor guvernamentale, fapt care a dat naştere unor
momente de tensiune între episcopi şi autoritatea locală, dar Biserica catolică a
cerut comunităţii internaţionale „înţelegere” şi „dialog” într-un moment de „schimbări”
în ţară. Cum s-a schimbat, însă, viaţa religioasă în Cuba,
mai ales după vizita papei Ioan Paul al II-lea, din 1998?Iată cum o
descrie arhiepiscopul de Havana, cardinalul Jaime Ortega: INS
– „Am putut constata, în ultima perioadă, o mai mare uşurinţă în privinţa posibilităţii
primirii, de către Biserică, a misionarilor, a călugărilor şi călugăriţelor, dar şi
o majoră prezenţă a Bisericii în mijloacele de comunicare în masă. Cred că acesta
este calea pe care trebuie să continuăm să înaintăm. Biserica noastră este prezentă
în societate iar lumea o priveşte cu simpatie, mai ales persoanele simple. Pe de altă
parte, restaurăm multe biserici şi cerem autorizaţie pentru construirea unor noi lăcaşuri
de cult; între timp, în zonele în care nu există biserici, celebrăm sfintele liturghii
în aşa-numitele „case de misiune”. La Havana au fost deschise circa 500 de astfel
de case pentru a putea continua pastorala, un rol important în acest tip de misiune
avându-l laicii, persoane bine preparate care se ocupă de cursuri biblice, de activităţi
în comunitate şi de cateheză. Uneori comunitatea ia naştere în sânul unei familii,
unde se fac întâlniri de rugăciune şi de evanghelizare şi unde, încetul cu încetul,
începe să se formeze comunitatea, un fel de „parohie”, aş putea spune. Imediat i se
alătură un grup de la Caritas, care rezolvă problemele sociale, şi astfel se ajunge
la o reţea de solidaritate între credincioşi, ce face să izvorască spontan opera de
promovare umană.