Tuturor, din adâncul inimii, mulţumirile mele cele mai sincere: alocuţiunea lui Benedict al XVI-lea înainte de antifonul marian pascal "Regina Coeli" (text)

(RV - 15 aprilie 2007) La terminarea Liturghiei euharistice de mulţumire pentru cei 80 de ani de viaţă şi 2 de la alegerea la catedra Apostolului Petru, celebrată la altarul din faţa bazilicii vaticane, împreună cu numeroşi cardinali, episcopi şi preoţi, în prezenţa a zeci de mii de credincioşi, romani şi pelerini din diferite ţări ale lumii, Benedict al XVI-lea a ţinut o scurtă alocuţiune şi a adresat saluturi particulare în diferite limbi.

Iată discursul Sfântului Părinte în traducerea noastră de lucru:


"Dragi fraţi şi surori, vă reînnoiesc tuturor urarea „Paşte fericit”, în Duminica ce îi încheie Octava şi care este numită tradiţional Duminica in Albis. Din voinţa veneratului meu predecesor, Slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, care a murit chiar după primele Vespere ale Sărbătorii, această Duminică este intitulată şi Divinei Milostiviri. Într-o dată recurentă atât de specială am celebrat dimineaţa aceasta, în piaţa Sfântul Petru, o sfântă Liturghie însoţit de cardinali, episcopi şi preoţi, de credincioşi din Roma şi de atâţia pelerini care au binevoit să se strângă în jurul Papei, în ajunul celor 80 de ani ai săi. Tuturor vă reînnoiesc din adâncul inimii mulţumirea mea cea mai sinceră, pe care o extind la Biserica întreagă, care, ca o adevărată familie, în special în aceste zile, mă înconjoară cu afecţiunea ei.

Duminica aceasta - cum spuneam - încheie săptămâna sau, mai exact, ’Octava’ Paştelui, pe care liturgia o consideră ca o singură zi: ’ziua pe care a făcut-o Domnul’ (Ps 117,24). Nu este un timp cronologic, ci spiritual, pe care Dumnezeu l-a deschis în contextul zilelor când Cristos a înviat din morţi. Spiritul Creator, revărsând viaţa nouă şi veşnică în trupul înmormântat al lui Isus din Nazaret, a dus la îndeplinire opera creaţiei dând origine unui „prim rod matur”: începutul unei umanităţi noi care în acelaşi timp este început al unei noi lumi şi al unei noi ere. Această reînnoire a lumii se poate rezuma într-un singur cuvânt: acelaşi pe care Isus înviat l-a pronunţat ca salut, şi mai mult ca anunţ al biruinţei sale făcut ucenicilor: ’Pace vouă!’ (Lc 24,36; In 20,19.21.26). Pacea este darul pe care Cristos l-a lăsat prietenilor săi (cfr In 14,27) ca binecuvântare destinată tuturor oamenilor şi tuturor popoarelor. Nu pacea după mentalitatea 'lumiiì, ca echilibru de forţe, dar o realitate nouă, rod al Iubirii lui Dumnezeu, al Milostivirii sale. Este pacea pe care Isus Cristos a dobândit-o cu preţul Sângelui său şi pa care o împărtăşeşte tuturor celor care se încred în el. ’Isuse, mă încred în tine’: în aceste cuvinte se rezumă credinţa creştinului, care este credinţa în atotputernicia Iubirii milostive a lui Dumnezeu.

Dragi fraţi şi surori, în timp ce vă mulţumesc din nou pentru apropierea voastră spirituală cu ocazia aniversării zilei mele de naştere şi a aniversării alegerii mele ca succesor al lui Petru, vă încredinţez pe toţi Mariei, Mater Misericordiae - Maica Îndurării, Mama lui Isus care este întruparea Divinei Milostiviri. Cu ajutorul său să ne lăsăm înnoiţi de Duhul pentru a conlucra la opera păcii pe care Dumnezeu o înfăptuieşte în lume şi care nu face zgomot, dar se realizează în nenumăratele gesturi de caritate ale tuturor fiilor săi”.

După recitarea antifonului pascal „Regina coeli laetare - Bucură-te, Regină a cerului” papa Benedict a adresat saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană făcând referire la bucuria Învierii Domnului trăită de creştini, la întărirea credinţei ucenicilor văzându-l pe Domnul înviat din morţi, la Divina Milostivire de care lumea are atât de mare nevoie în zilele noastre.