Mulţime de credincioşi în piaţa Sfântul Petru la Liturghia prezidată de Benedict al XVI-lea ca mulţumire pentru cei 80 de ani de viaţă şi 2 ani de la alegerea la sediul Apostolului Petru: Milostivirea divină este putere care aduce pacea în lume şi învaţă iertarea

(RV - 15 aprilie 2007) 50 de mii de credincioşi, romani şi pelerini din diferite părţi ale lumii, piaţa San Pietro plină şi scăldată de soare, circa 60 de cardinali alături de Papa la altarul din faţa bazilciii vaticane: sunt numerele şi scenariul Liturghiei euharistice solemne, prezidată de Benedict al XVI-lea ca mulţumire pentru a 80-a aniversare a zilei de naştere în familia umană şi de renaştere în Sfânta Biserică prin primirea tainei Botezului care cade luni 16 aprilie. Papa Benedict l-a amintit pe predecesorul său, Ioan Paul al II-lea, care a dispus în anul 2000 ca duminica a doua a Paştelui, numită tradiţional „in Albis”, să fie dedicată sărbătorii Divinei Milostiviri, milostivire care, a spus, „pune o limită răului” oferind certitudine de iertare şi de mângâiere pentru întreaga umanitate.
Ins: - „În repetate rânduri văd cu recunoscătoare bucurie cât de mare este mulţimea celor care mă susţin cu rugăciunea lor, care prin credinţa şi iubirea lor mă ajută să-mi desfăşor ministerul meu, care sunt îngăduitori cu slăbiciunea mea, recunoscând şi în umbra lui Petru lumina benefică a lui Isus Cristos. De aceea (aplauze) aş vrea în ceasul acesta să mulţumesc din inimă Domnului şi vouă tuturor”.
Sunt cuvintele care încheie o omilie în care sentimentul gratitudinii faţă de Dumnezeu, faţă de propria familie şi faţă de prieteni - gratitudine pentru darul slujirii preoţeşti şi apostolice, pentru cine l-a precedat la catedra lui Petru - leagă fiecare gând, între amintiri şi emoţie. Benedict al XVI-lea a împărtăşit amintirile cu marea mulţime care a umplut duminică dimineaţă piaţa San Pietro în versiune aproape estivă pentru a-i exprima propria afecţiune şi propriile urări. Gândul, cel dintâi, a fost pentru acela care a dedicat Divinei Milostiviri duminica din octava Paştelui şi care la umbra acelei Sărbători a plecat la cer, fiind chemat să se înfăţişeze de la fereastra casei Tatălui spre lumea călătoare, Ioan Paul al II-lea.
Ins: - secvenţe corale „Dominus meus et Deus meus - Domnul meu şi Dumnezeul meu”.

 
Benedict al XVI-lea a explicat că inima Slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea - „care trăise sub două regimuri dictatoriale”, în contact „cu nevoi, sărăcie şi violenţă” - „a experimentat profund” atât „forţa întunericului” care şi astăzi, a spus, ameninţă lumea, cât şi „prezenţa lui Dumnezeu” care opune acelor forţe o stavilă prin puterea sa „total diferită şi divină”, puterea milostivirii:
Ins: - „Milostivirea este aceea care pune o limită răului. În ea se exprimă natura cu totul specială a lui Dumnezeu - sfinţenia sa, puterea adevărului şi a iubirii. În urmă cu doi ani, după primele Vespere (Rugăciunile vesperale din ajun) ale acestei Sărbători, Ioan Paul al II-lea îşi termina existenţa pământească. Murind el a intrat în lumina Divinei Milostiviri despre care, de dincolo de moarte şi pornind de la Dumnezeu, acum ne vorbeşte în mod cu totul nou. Aveţi încredere - ne spune el - în Divina Milostivire! Deveniţi zi de zi bărbaţi şi femei ai milostivirii lui Dumnezeu!”.

Reparcurgând amintirea evenimentelor mai marcante din cei 80 de ani ai săi, Benedict al XVI-lea a repetat cu insistenţă cuvântul „Mulţumesc lui Dumnezeu”: pentru experienţa paternităţii spirituale şi a „bunătăţii materne”, pentru prietenii şi toţi cei care cu sfatul lor l-au ajutat, şi pentru acel fapt singular de a se fi născut în perioada, sub aspect spiritual, cea mai semnificativă pentru un botezat:
Ins: - „Am considerat întotdeauna ca un mare dar faptul că naşterea şi renaşterea mi-au fost date, că să spun astfel, împreună, în aceeaşi zi, sub semnul începutului Paştelui. Astfel, în aceeaşi zi, m-am născut ca membru al propriei mele familii şi al marii familii a lui Dumnezeu. (...) Mulţumesc în mod deosebit pentru că, încă din prima zi, am putut intra şi creşte în marea comunitate a credincioşilor, în care este larg deschis spaţiul dintre viaţă şi moarte, dintre cer şi pământ”.

Un dar, desigur, a fost şi chemarea la preoţie, când în 1951, tânărul de 24 de ani, Joseph Ratzinger s-a prosternat în faţa altarului catedralei din Freissing, la München, pentru a primi Sacramentul Preoţiei. Neputinţa şi povara limitelor personale simţite atunci, gândindu-se la perspectiva slujirii preoţeşti, i-au fost uşurate, a povestit papa Benedict, de mângâierea prezenţei Sfinţilor invocată în litanii. Istoria care începea atunci, culminând apoi în alegerea la pontificat, nu l-au făcut să uite puterea „umbrei lui Petru”, amintită la Liturghia duminicii în lectura din cartea „Faptele Apostolilor”:
Ins: - „Umbra lui Petru, prin intermediul comunităţii Bisericii catolice, mi-a acoperit viaţa încă de la început, şi am învăţat să cunosc că ea este o umbră bună - o umbră care însănătoşeşte, deoarece, în definitiv, provine de la Cristos însuşi. Petru era un om cu toate slăbiciunile unei fiinţe umane, dar mai ales era un om plin de o credinţă înflăcărată în Cristos, plin de iubire faţă de el. Prin credinţa şi iubirea sa, puterea tămăduitoare a lui Cristos, forţa sa care unifică, a ajuns la oameni, deşi amestecată cu toată slăbiciunea lui Petru. Să căutăm şi astăzi umbra lui Petru, pentru a sta în lumina lui Cristos!”

Evenimentul special al Liturghiei de duminică dimineaţă celebrată la altarul din faţa bazilicii Sfântul Petru a cunoscut şi ornamente sacre speciale precum crucea procesională în smalţ, lucrată în laboratorul abaţiei benedictine din Silos, în Spania, sau ca evangheliarul placat cu aur şi pietre preţioase dăruit Papei de cardinalul de München, în Bavaria, Friedrich Wetter.
Între saluturile lui Benedict al XVI-lea către foarte mulţi reprezentanţi ai Curiei şi lumii ecleziastice, diplomatice şi politice, de menţionat cuvintele Papei adresate Patriarhului ecumenic Bartolomeu I, prin intermediul trimisului său personal, mitropolitul ortodox de Pergam, Ioannis, căruia i-a formulat auspicii ca „dialogul teologic catolico-ortodox să poată continua cu înnoită vigoare”.
Ins: - secvenţe muzicale din timpul Liturghiei.
Înainte de antifonul marian pascal „Regina Coeli”, recitat la terminarea Liturghiei, Benedict al XVI-lea a ţinut o scurtă alocuţiune şi a adresat saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.
Papa a reînnoit din adâncul inimii mulţumirea sa cea mai sinceră, pe care a extins-o la Biserica întreagă, care - a spus „ca o adevărată familie, în special în aceste zile, mă înconjoară cu afecţiunea ei”.
Duminica aceasta - a reamintit - încheie săptămâna sau, mai exact, ’Octava’ Paştelui, pe care liturgia o consideră ca o singură zi: ’ziua pe care a făcut-o Domnul’ (Ps 117,24). „Nu este un timp cronologic, ci spiritual, pe care Dumnezeu l-a deschis în contextul zilelor când Cristos a înviat din morţi. Spiritul Creator, revărsând viaţa nouă şi veşnică în trupul înmormântat al lui Isus din Nazaret, a dus la îndeplinire opera creaţiei dând origine unui „prim rod matur”: începutul unei umanităţi noi care în acelaşi timp este început al unei noi lumi şi al unei noi ere. Această reînnoire a lumii se poate rezuma într-un singur cuvânt: acelaşi pe care Isus înviat l-a pronunţat ca salut, şi mai mult ca anunţ al biruinţei sale făcut ucenicilor: ’Pace vouă!’ (Lc 24,36; In 20,19.21.26). Pacea este darul pe care Cristos l-a lăsat prietenilor săi (cfr In 14,27) ca binecuvântare destinată tuturor oamenilor şi tuturor popoarelor. Nu pacea după mentalitatea „lumii”, ca echilibru de forţe, dar o realitate nouă, rod al Iubirii lui Dumnezeu, al Milostivirii sale. Este pacea pe care Isus Cristos a dobândit-o cu preţul Sângelui său şi pe care o împărăşeşte toturor celor care se încred în el. ’Isuse, mă încred în tine’: în aceste cuvinte se rezumă credinţa creştinului, care este credinţa în atotputernicia Iubirii milostive a lui Dumnezeu”.

În finalul alocuţiunii, Papa a spus: „Vă încredinţez pe toţi Mariei, Mater Misericordiae - Maica Îndurării, Mama lui Isus care este întruparea Divinei Milostiviri”. Şi a îndemnat „cu ajutorul său să ne lăsăm reînnoiţi de Duhul pentru a conlucra la opera păcii pe care Dumnezeu o înfăptuieşte în lume şi care nu face zgomot, dar se realizează în nenumăratele gesturi de caritate ale tuturor fiilor săi”.

Între saluturile particulare, cel în limba polonă:
Ins: - „Salut cordial toţi conaţionalii Papei Ioan Paul al II-lea. În urmă cu 5 ani, la Cracovia, el a încredinţat lumea întreagă Divinei Milostiviri, de care omenirea are atât de mare nevoie în zilele noastre. Să ne rugăm ca acest dar al lui Dumnezeu să fia oferit mai ales în acele naţiuni unde domină samavolnicia, ura şi tragedia războiului. Fie ca Iubirea divină să înfrângă păcatul şi ca binele să învingă răul. Trebuie să fim martori ai milostivirii. Tuturor vă urez o adevărată bucurie pascală”.
Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la terminarea celebrării Liturghiei în piaţa San Pietro, imediat după recitarea antifonului „Regina Coeli - Bucură-te, Regină a cerului”, rugăciune care în timpul pascal înlocuieşte antifonul „Îngerul Domnului”.
Ins: - Binecuvântarea apostolică.
La sfârşit corul a intonat în limba latină rugăciunea pentru Papa, succesorul Sfântului Petru:
Ins: - „Să ne rugăm pentru Sfântul nostru Părinte Papa Benedict, Domnul să-l păzească, să-l ţină în viaţă, să-l fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor săi”.
 
Aici serviciul nostru audio: