"Pasiunea căutării obiective a adevărului şi dorinţa de a conduce la o relaţie vitală
cu Isus din Nazaret": intervenţia card. Cristoph Shönborn la prezentarea cărţii "Isus
din Nazaret" a papei Benedict al XVI-lea
RV 13 apr 2007. Primul care a intervenit la Conferinţa de presă a fost
arhiepiscopul de Viena, cardinalul Cristoph Schönborn. "Faptul că Papa vorbeşte despre
Isus – a afirmat card. Schönborn - nu este nicidecum o surpriză, aceasta fiind prima
şi cea mai importantă îndatorire a sa. Surprinzător, este mai degrabă modul în care
o face". Pe coperta cărţii nu găsim, de fapt, pe primul loc numele lui Benedict
al XVI-lea ci acela de Joseph Ratzinger. În această carte nu vorbeşte papa, şi nici
cardinalul de înainte, episcopul, profesorul, preotul, ci simplul creştin Joseph Ratzinger.
Pentru ca acest lucru să fie evident încă de la început, autorul încheie prefaţa cu
următoarea precizare: "Această carte nu este în niciun fel un act de magisteriu, ci
numai expresia căutării mele personale a chipului Domnului". Dar, a reluat arhiepiscopul
Vienei, omul şi creştinul Joseph Ratzinger este şi papa Benedict al XVI-lea, iar cartea
sa, rod al unui "lung drum interior", se citeşte în întreaga lume drept cartea despre
Isus a unui papă. El este succesorul celui căruia Isus i-a zis "Simon, mă iubeşti?"
(In 21,15). Iar prietenia cu Cristos – afirmă autorul - este punctul de gravitaţie,
centrul interior al cărţii. De "prietenia intimă cu Isus, depinde totul". Cu toate
acestea, cartea nu este o mărturie personală din genul literaturii devoţionale pentru
că:
Ins – "...el (autorul – n.r.) este prea puţin înclinat la orice
subiectivism, îi este străină orice formă de ostantaţie a propriei interiorităţi personale".
Ca şi la Sf. Toma de Aquino, focul vieţii sale de credinţă rămâne ascuns, nu este
expus la curiozitatea biografilor. În prim plan este neobosita confruntare intelectuală,
căutarea conceptului, forţa argumentelor, pasiunea căutării obiective a adevărului,
efortul de a da un răspuns tuturor celor care îl cer şi îl caută despre motivul propriei
speranţe. Iată de ce Papa merge în agora, în piaţa dezbaterilor publice, în areopagul
pluralităţii de opinii din zilele noastre unde prezintă viziunea sa despre Isus. "De
aceea, spune papa în prefaţă, fiecare este liber să mă contrazică. Cer numai cititorilor
şi cititoarelor acea anticipaţie de simpatie fără de care nu există niciun fel de
înţelegere".
Ins – "În piaţa mediatică publică se scot la vânzare, fără încetare,
aşa zise descoperiri aparent noi, care ar trebui să reveleze o istorie complet diversă
despre Isus din Nazaret. Reprezentarea biblică şi eclezială a figurii lui Isus ar
fi o fraudă a preoţilor şi o înşelăciune a Bisericii. "Adevărul" despre Isus ar fi
sufocat de conspiratori obscuri, localizaţi de preferinţă în Vatican. De mai bine
de 200 de ani, critica istorică a Bibliei a pus în discuţie aproape tot ceea ce în
Biblie se poate găsi despre Isus. Figura lui părea de fiecare dată să se descompună,
asemeni unei umbre în ceaţă, ca o "icoană spălăcită". Credinţa Bisericii în Isus Cristos
apare, astfel, ca o "divinizare" posterioară a unui Isus din Nazaret despre care,
în realitate, nu s-ar cunoaşte nimic sigur. "Această impresie, afirmă autorul, între
timp a pătruns în conştiinţa comună a creştinătăţii. O asemena situaţie este dramatică
pentru credinţă, pentru că face nesigur punctul său autentic de referinţă".
Şi
dacă s-ar reuşi să se demonstreze credibilitatea istorică a Evangheliilor şi imaginea
lor despre Isus? – s-a întrebat arhiep. Shönborn. "Autorul nostru, a fost răspunsul,
este convins că acest lucru este posibil". Pentru el, Biblia a fost întotdeauna inima
şi centrul teologiei, cunoaşte meritele şi limitele metodei istorico-critice a exegezei
biblice şi fiecare pagină a cărţii dovedeşte familiaritatea autorului cu lucrările
ştiinţelor biblice actuale. Tocmai această familiaritate l-a întărit în convingerea
că poate avea încredere în Evanghelii. El vrea să-l prezinte "pe Isus al Evangheliilor
ca pe Isus real, pe 'Isus istoric' în adevăratul înţeles al cuvântului. Această figură
este mult mai logică şi din punct de vedere istoric chiar mai comprensibilă decât
reconstruirile cu care a trebuit să ne confruntăm în ultimele decenii. Eu, spune autorul,
consider că chiar acest Isus – cel al Evangheliilor – este o figură istorică plină
de sens şi convingătoare".
Acesta este punctul de plecare al autorului şi
din acest punct de vedere el citeşte viaţa lui Isus, de la botezul în râul Iordan
pînă la Schimbarea la Faţă, arcul de timp al vieţii publice la care se referă acest
prim volum, în aşteptarea celui de al doilea, care ar trebui să se refere la începutul
şi la sfârşitul drumului pământesc al lui Isus. Şi dacă Isus era aşa cum îl prezintă
Evangheliile, este el credibil şi coerent? De ce el trebuia să fie mai mult decât
un profet? De ce nu se retrage în rolul mai modest de fondator al unei religii între
atâtea altele? Identitatea lui Isus corespunde înţelegerii pe care el o avea despre
propria misiune sau înţelegerii pe care apostolii au avut-o după moartea lui? El însuşi
se declară "Fiul": ebraismul şi islamismul se scandalizează de această afirmare a
identităţii sale, considerând-o pretenţie.
Din mărturia personală a papei
Benedict al XVI-lea, un impuls decisiv în a scrie această carte a fost întâlnirea
cu opera marelui erudit evreu Jacob Neusner despre o dispută imaginară dintre un rabin
şi Isus, considerată "eseul cel mai important pentru dialogul ebraico-creştin din
ultimul deceniu". "Ceea ce Isus cerea de la ucenicii săi, scrie eruditul Neusner,
îl poate cere numai Dumnezeu de la mine". Isus, aşadar, continuă în lucrarea sa Jospeph
Ratzinger – Benedict al XVI-lea, îşi asumă o pretenţie în tot ceea ce face şi spune,
care îi aparţine numai lui Dumnezeu. Iată ceea ce a purtat el în această lume: Dumnezeu
şi numai împietrirea inimii ne poate face să credem că a-l avea pe Dumnezeu în lume
este puţin.
Un lucru iese în evidenţă după lectura acestei cărţi: "figura
lui Isus a făcut să sară în aer toate categoriile disponibile şi că a putut fi înţeleasă
numai pornind de la misterul lui Dumnezeu". "Ucenicul care merge cu Isus este în acest
fel atras împreună cu el în comuniunea cu Dumnezeu". Iar autorul îşi propune un singur
lucru: "să conducă la o relaţie vitală cu El, cu Isus din Nazaret".