"Pasiunea căutării obiective a adevărului şi dorinţa de a conduce la o relaţie vitală cu Isus din Nazaret": intervenţia card. Cristoph Shönborn la prezentarea cărţii "Isus din Nazaret" a papei Benedict al XVI-lea

RV 13 apr 2007. Primul care a intervenit la Conferinţa de presă a fost arhiepiscopul de Viena, cardinalul Cristoph Schönborn. "Faptul că Papa vorbeşte despre Isus – a afirmat card. Schönborn - nu este nicidecum o surpriză, aceasta fiind prima şi cea mai importantă îndatorire a sa. Surprinzător, este mai degrabă modul în care o face".
Pe coperta cărţii nu găsim, de fapt, pe primul loc numele lui Benedict al XVI-lea ci acela de Joseph Ratzinger. În această carte nu vorbeşte papa, şi nici cardinalul de înainte, episcopul, profesorul, preotul, ci simplul creştin Joseph Ratzinger. Pentru ca acest lucru să fie evident încă de la început, autorul încheie prefaţa cu următoarea precizare: "Această carte nu este în niciun fel un act de magisteriu, ci numai expresia căutării mele personale a chipului Domnului".
Dar, a reluat arhiepiscopul Vienei, omul şi creştinul Joseph Ratzinger este şi papa Benedict al XVI-lea, iar cartea sa, rod al unui "lung drum interior", se citeşte în întreaga lume drept cartea despre Isus a unui papă. El este succesorul celui căruia Isus i-a zis "Simon, mă iubeşti?" (In 21,15). Iar prietenia cu Cristos – afirmă autorul - este punctul de gravitaţie, centrul interior al cărţii. De "prietenia intimă cu Isus, depinde totul". Cu toate acestea, cartea nu este o mărturie personală din genul literaturii devoţionale pentru că:

Ins – "...el (autorul – n.r.) este prea puţin înclinat la orice subiectivism, îi este străină orice formă de ostantaţie a propriei interiorităţi personale". Ca şi la Sf. Toma de Aquino, focul vieţii sale de credinţă rămâne ascuns, nu este expus la curiozitatea biografilor. În prim plan este neobosita confruntare intelectuală, căutarea conceptului, forţa argumentelor, pasiunea căutării obiective a adevărului, efortul de a da un răspuns tuturor celor care îl cer şi îl caută despre motivul propriei speranţe. Iată de ce Papa merge în agora, în piaţa dezbaterilor publice, în areopagul pluralităţii de opinii din zilele noastre unde prezintă viziunea sa despre Isus. "De aceea, spune papa în prefaţă, fiecare este liber să mă contrazică. Cer numai cititorilor şi cititoarelor acea anticipaţie de simpatie fără de care nu există niciun fel de înţelegere".

Ins – "În piaţa mediatică publică se scot la vânzare, fără încetare, aşa zise descoperiri aparent noi, care ar trebui să reveleze o istorie complet diversă despre Isus din Nazaret. Reprezentarea biblică şi eclezială a figurii lui Isus ar fi o fraudă a preoţilor şi o înşelăciune a Bisericii. "Adevărul" despre Isus ar fi sufocat de conspiratori obscuri, localizaţi de preferinţă în Vatican. De mai bine de 200 de ani, critica istorică a Bibliei a pus în discuţie aproape tot ceea ce în Biblie se poate găsi despre Isus. Figura lui părea de fiecare dată să se descompună, asemeni unei umbre în ceaţă, ca o "icoană spălăcită". Credinţa Bisericii în Isus Cristos apare, astfel, ca o "divinizare" posterioară a unui Isus din Nazaret despre care, în realitate, nu s-ar cunoaşte nimic sigur. "Această impresie, afirmă autorul, între timp a pătruns în conştiinţa comună a creştinătăţii. O asemena situaţie este dramatică pentru credinţă, pentru că face nesigur punctul său autentic de referinţă".

Şi dacă s-ar reuşi să se demonstreze credibilitatea istorică a Evangheliilor şi imaginea lor despre Isus? – s-a întrebat arhiep. Shönborn. "Autorul nostru, a fost răspunsul, este convins că acest lucru este posibil". Pentru el, Biblia a fost întotdeauna inima şi centrul teologiei, cunoaşte meritele şi limitele metodei istorico-critice a exegezei biblice şi fiecare pagină a cărţii dovedeşte familiaritatea autorului cu lucrările ştiinţelor biblice actuale. Tocmai această familiaritate l-a întărit în convingerea că poate avea încredere în Evanghelii. El vrea să-l prezinte "pe Isus al Evangheliilor ca pe Isus real, pe 'Isus istoric' în adevăratul înţeles al cuvântului. Această figură este mult mai logică şi din punct de vedere istoric chiar mai comprensibilă decât reconstruirile cu care a trebuit să ne confruntăm în ultimele decenii. Eu, spune autorul, consider că chiar acest Isus – cel al Evangheliilor – este o figură istorică plină de sens şi convingătoare".

Acesta este punctul de plecare al autorului şi din acest punct de vedere el citeşte viaţa lui Isus, de la botezul în râul Iordan pînă la Schimbarea la Faţă, arcul de timp al vieţii publice la care se referă acest prim volum, în aşteptarea celui de al doilea, care ar trebui să se refere la începutul şi la sfârşitul drumului pământesc al lui Isus. Şi dacă Isus era aşa cum îl prezintă Evangheliile, este el credibil şi coerent? De ce el trebuia să fie mai mult decât un profet? De ce nu se retrage în rolul mai modest de fondator al unei religii între atâtea altele? Identitatea lui Isus corespunde înţelegerii pe care el o avea despre propria misiune sau înţelegerii pe care apostolii au avut-o după moartea lui? El însuşi se declară "Fiul": ebraismul şi islamismul se scandalizează de această afirmare a identităţii sale, considerând-o pretenţie.

Din mărturia personală a papei Benedict al XVI-lea, un impuls decisiv în a scrie această carte a fost întâlnirea cu opera marelui erudit evreu Jacob Neusner despre o dispută imaginară dintre un rabin şi Isus, considerată "eseul cel mai important pentru dialogul ebraico-creştin din ultimul deceniu". "Ceea ce Isus cerea de la ucenicii săi, scrie eruditul Neusner, îl poate cere numai Dumnezeu de la mine". Isus, aşadar, continuă în lucrarea sa Jospeph Ratzinger – Benedict al XVI-lea, îşi asumă o pretenţie în tot ceea ce face şi spune, care îi aparţine numai lui Dumnezeu. Iată ceea ce a purtat el în această lume: Dumnezeu şi numai împietrirea inimii ne poate face să credem că a-l avea pe Dumnezeu în lume este puţin.

Un lucru iese în evidenţă după lectura acestei cărţi: "figura lui Isus a făcut să sară în aer toate categoriile disponibile şi că a putut fi înţeleasă numai pornind de la misterul lui Dumnezeu". "Ucenicul care merge cu Isus este în acest fel atras împreună cu el în comuniunea cu Dumnezeu". Iar autorul îşi propune un singur lucru: "să conducă la o relaţie vitală cu El, cu Isus din Nazaret".

Aici, serviciul audio: