"Nu contează ce aţi fost pînă acum, începeţi să fiţi ceea ce nu aţi fost până acum": au fost publicate două volume cu meditaţiile Sf. Augustin despre Sfânta Scriptură

RV 10 apr 2007. Pe 21 şi 22 aprilie, Sf. Părinte Benedict al XVI-lea va efectua o vizită pastorală la Vigevano şi Pavia (Italia), în programul căreia este prevăzută şi venerarea relicvelor Sfântului Augustin, păstrate la Pavia. Scrierile marelui învăţător al Bisericii reprezintă şi astăzi un patrimoniu spiritual de o actualitate perenă. Două volume de meditaţii augustiniene despre Sf. Scriptură au fost publicate în aceste zile de călugărul augustinian Gabriele Ferrisi: "Singur înaintea ta" şi "Împreună pe cărările carităţii". Redacţia centrală a contactat pe autorul celor două opere:

Ins – "Prima parte are ca temă mai ales interioritatea, inima, neliniştea, rugăciunea ca templul lui Dumnezeu şi are ca titlu o frază din "Confesiunile" Sfântului Augustin: "Singur înaintea ta". Al doilea volum, intitulat "Împreună pe cărăile carităţii", se inspiră dintr-o expresie din tratatul său despre Sf. Treime şi grupează meditaţiile despre Cristos, Biserică, prietenie, comuniune, viaţa comunitară, modele de urmat, apostolat, autoritate, ascultare..."
Care parcursul pe care îl propuneţi cititorului?

Ins – "Se pleacă de la inimă, inima neliniştită, de la începutul "Confesiunilor", pentru a ajunge apoi la ţel, la Ierusalimul ceresc, cu acea invocaţie: "dăruieşte-mi pacea, pacea sâmbetei şi pacea fără apus". Aşadar, printr-o experienţă de interioritate şi printr-o experienţă vie a Bisericii, pentru că Augustin era îndrăgostit de Biserică, se ajunge în cele din urmă la întâlnirea cu Domnul în pacea fără apus".

Dar care este "inima" persoanei sfântului Augustin?
Ins – "Inima lui este inima Bisericii, este inima lui Dumnezeu, este inima milostivirii, căci pentru el totul a început cu experienţa milostivirii. Prin urmare, Augustin este omul speranţei, omul milostivirii, omul încrederii. Ar fi îndeajuns această frază, din comentariul său la psalmul 149, unde pune aceste cuvinte pe buzele lui Dumnezeu care se adresează unei persoane care a păcătuit mult: 'Nu mă interesează ceea ce aţi fost pînă acum, fiţi ceea ce nu aţi fost pînă acum!'. Omul de astăzi are nevoie de acest lucru, de a se privi nu cu ochi omeneşti ci cu ochii lui Dumnezeu, pentru că dacă se priveşte cu ochii omeneşti ori este prea sever cu sine ori e prea indulgent. Cel mai bine se vede pe sine când se priveşte, în schimb, cu ochii lui Dumnezeu. Din această privire a lui Dumnezeu, provine apoi de făcut ceea ce Sfântul Augustin numeşte "confessio peccati", mărturisirea păcatului şi "confessio laudis", mărturisirea laudei, a milostivirii lui Dumnezeu".

Aici, serviciul audio: