Sărbătoarea Învierii Domnului în lume: temeri, speranţe şi aspiraţii ecumenice

RV 08 apr 2007. Între temeri şi speranţe, Învierea Domnului este trăită de creştinii din întreaga lume chiar şi în regiunile lovite de violenţă, sărăcie şi persecuţie. Sărbătorirea la aceeaşi dată a Paştelui a reaprins totodată speranţa "ca toţi să fie una".

În ziua Învierii, din Orientul Apropiat, ajung semnale de speranţă pentru eliberarea soldatului israelian răpit de miliţienii palestinieni pe 25 iunie anul trecut. Este un pas înainte în negocieri, care pare să primească invitaţia de a frânge cercul altor violenţe, lansată duminică de patriarhul latin al Ierusalimului Michel Sabbah, la Sf. Liturghie de Paşti celebrată în bazilica Sf. Mormânt din Ierusalim. Corespondenţă de la Graziano Motta:
Ins – "Creştinii din Ierusalim trăiesc plinătatea Paştelui prin forţa speranţei care vine din Înviere" – a afirmat patriarhul Sabbah la predica Sfintei Liturghii solemne celebrată chiar acolo unde aceasta s-a întâmplat, în faţa mormântului gol al lui Isus. În jurul lui, în rotonda din bazilica Anastasis, credincioşi veniţi ca pelerini din orice parte a lumii. Meditaţia lui s-a desfăşurat în jurul bucuriei spirituale adusă de biruinţa lui Isus asupra suferinţei şi a morţii. Misterul suferinţei, a afirmat, este în continuare drumul vieţii, misterul păcatului care a apărut încă de la începutul istoriei ca un fratricid, continuă mai departe oriunde în lume şi aici, pe acest pământ. De aici, îndemnul patriarhului de a asculta adevărul, de a ne iubi toţi ca fraţii, de a ne comporta ca oameni liberi, fără a folosi libertatea ca pe un văl. Spiritul Paştelui, a subliniat, îi invită pe toţi cei care în această ţară a Învierii şi a libertăţii au răspunderea păcii şi a războiului să facă să înceteze o dată secolul de conflict şi de neputinţă umană... Predica sa e o invitaţie de a recurge la alte criterii, la o nouă viziune care să frângă cercul altor violenţe. Este un apel marcat de urările adresate israelienilor, evreilor, de a celebra un Paşte de sfinţenie, de libertate şi de pace, precum şi de urările de libertate şi de încheierea suferinţelor adresat poporului palestinian, creştinilor şi musulmanilor. "Sărbătoarea noastră de Paşte, a încheiat, este o rugăciune pentru toţi, o reînnoire a iubirii noastre faţă de toţi".

În Asia Paştele a fost celebrat înaintea europenilor datorită diferenţei de fus orar. Impresionante, celebrările din Insulele Solomon, în Oceania, grav lovite de tsunami de săptămâna trecută, în timp ce în Timorul Răsăritean a răsunat apelul de a se evita violenţele, lansat de preşedintele Gusmano, în vederea alegerilor prezidenţiale de luni. Din China, însă, avem ştiri despre noi botezuri, cum ne informează pr. Bernardo Cervellera:
Ins – "Cel puţin 800 de adulţi au fost botezaţi în noaptea Învierii în diferite biserici oficiale din Pekin, mai mult de o mie dacă includem şi cei din biserica neoficială, botezaţi în ascuns. Nu slăbeşte însă persecuţia. Doi preoţi ai diecezei de Wenshou au fost condamnaţi la 9, respectiv, 11 luni de închisoare, pentru că au mers la Roma în pelerinaj, ieşind ilegal din China. Multe comunităţi "subterane" nu au avut celebrări pascale pentru că poliţia, cu ocazia sărbătorilor, a mărit desfăşurarea forţelor. Noi botezuri s-au celebrat în Hong Kong, Mongolia, Japonia, India, Vietnam, Cambogia. Şi în Tailanda sunt noi creştini, mai ales din triburile munţilor, pentru care a deveni creştini, înseamnă să intre într-o lume unde nu mai există frica faţă de duhurile rele şi unde primesc ajutor în educaţie şi sănătate. Dar sunt şi multe convertiri între budişti din oraşe, graţie mai ales prieteniei şi iubirii zilnice ale creştinilor (...). În Indonezia, Irak şi Pakistan, chiar şi în tensiunea creată de terorismul islamic, credincioşii nu au renunţat la celebrările pascale. Şi aici, sunt botezuri de adulţi, dar deseori în ascuns, pentru a evita acuzele de prozelitism sau de apostazie de la islamism".

În Africa, a fost amânată Conferinţa de reconciliere pentru Somalia, programată pe 16 aprilie: au anunţat surse oficiale somaleze, precizând că în orice caz, Curţile islamice nu vor avea niciun loc la masa negocierilor. Africa, aşadar, continuă să fie un continent suferind. Nu lipsesc, însă, semnele de speranţă. Părintele Giulio Albanese:
Ins – "Mary este o tânără din periferia de barăci Kybera, din Nairobi: la 8 ani începe să bată trotuarul oraşului, cerând de pomană, împreună cu alţi copii ai străzii. Apoi, de acord cu mama ei, alcoolică, începe să se prostitueze ca să câştige ceva în plus. Avea abia 12 ani. Acum, Mary are 20 de ani, un fiu fără tată şi gestionează un chioşc de fructe şi verdeţuri la periferia capitalei Keniei. Pentru ea, Paştele este sărbătoarea Învierii lui Cristos şi coincide cu Sf. Liturghie de pomenire a mamei ei. Parohul ei a reuşit să o smulgă de pe stradă: da, astăzi, Mary nu mai este o prostituată".

În America Latină, este o tradiţie tipică Duminicii Învierii în care se duc în procesiune imaginea Sfintei Fecioare îndurerate şi imaginea lui Cristos Înviat.
"Duminică de glorie", mai mult decât "Paşte": în aproapte totalitatea naţiunilor latin-americane, se preferă folosirea primei expresii pentru a indica solemnitatea cea mai mare a anului liturgic (...). Şi pietatea populară, urmând afirmaţia liturgică, potrivit căreia Dumnezeu a copleşit-o de bucurie pe Sfânta Fecioară la învierea Fiului, îl aşează pe Fiul alături de Mamă în ceasul durerii şi al morţii, dar şi în momentul bucuriei şi al învierii. În multe locuri, în dimineaţa de Paşte, două procesiuni, una purtând imaginea Mamei îndurerate, cealaltă, imaginea lui Cristos înviat, se întâlnesc pentru a arăta că Fecioara a fost prima părtaşă la misterul învierii Fiului (...). Popoarele Americii Latine îi încredinţează ei speranţele de viitor, în particular, familia, realitatea socială cea mai ameninţată, nu numai de vânturile aprige ale laicismului şi ale relativismului moral, dar şi de marile inechităţi sociale, în pofida faptului că bogăţia în ansamblu este în creştere. Răsună astfel, de la o margine la alta, invocaţia adâncă în apărarea vieţii umane pentru că, după cum amintea cardinalul Julio Terrazas, arhiepiscop de Santa Cruz, în Bolivia, "fără Paşte, nu sunt soluţii pentru problemele omenirii".

Încheiem cu o speranţă exprimată în repetate rânduri în România, în aceste zile când catolici şi ortodocşi au celebrat la aceeaşi dată Sărbătoarea Învierii Domnului. În mesajele pascale ale episcopilor catolici, după cum aţi fost informaţi, a reieşit încă o dată angajarea ecumenică de a fi una în Cristos, angajare afirmată la cel mai înalt nivel şi de Biserica Ortodoxă Română: sărbătorirea împreună a Paştelui, a afirmat patriarhul Teoctist, "este ca o chemare de secole de a fi una în Hristos, este datoria noastră de dialog teologic, este o datorie a noastră, a clerului şi a credincioşilor, de a face ca Isus să fie un singur trup în Biserica sa, un singur botez, o credinţă".

Aici, serviciul nostru audio: