"Doamne, arată şi astăzi că iubirea este mai tare decât moartea! Numai Cristos înviat
ne poate duce la unirea cu Dumnezeu" - predica papei în Vigilia Pascală a Învierii
lui Cristos, sâmbătă noapte în bazilica vaticană.
RV 08 apr 2007. "Iubirea lui Dumnezeu este mai puternică decât moartea. Prin
Învierea lui Cristos omul poate ajunge la Dumnezeu, ţinându-se
strâns de Isus, cu certitudinea de a fi în mâinile bune ale Tatălui" – este,
pe scurt, predica papei Benedict al XVI-lea de la Vigilia Pascală, sâmbătă noapte,
în bazilica vaticană, când au primit botezul şase adulţi şi doi copii.
Ins
muzică... Coborând în noaptea morţii, Isus a dus la desăvârşire pelerinajul întrupării;
mâna Tatălui l-a sprijinit şi astfel El a putut să se ridice, să învie, conducând
omul la Tatăl. Iată ce înseamnă Paşte, a subliniat Sf. Părinte, este călătoria lui
Cristos pînă în adâncurile extreme ale pământului, unde a dus lumina Vieţii:
Ins
papa - "Am înviat şi sunt întotdeauna cu tine, spune fiecăruia dintre noi. Mâna mea
te sprijină. Oriunde ai putea cădea, vei cade în mânile mele. Sunt prezent chiar şi
la uşa morţii. Unde nimeni nu te poate însoţi şi unde tu nu poţi să duci nimic, acolo
eu te aştept şi pentru tine prefac întunericul în lumină". Învierea lui Cristos
nu este altceva decât deschiderea la încredere în Dumnezeu, a adăugat Sf. Părinte
care a amintit că Dumnezeu nu ne lasă niciodată să cădem din mâinile sale, mâini care
sunt întotdeauna mâini bune. Împreună cu Cristos, trăim un nou început, aşa cum la
Botez ne naştem la o viaţă nouă. În timpul celebrării, aşa cum s-a spus, Papa a botezat
doi copii şi a dat tainele iniţierii creştine – Botezul, Mirul şi Sf. Împărtăşanie
– la şase femei: două din China, două din Japonia, una din Cuba şi una din Camerun:
Ins
papa – "La Botez, renunţăm la noi înşine, depunem viaţa noastră în mâinile sale, astfel
încât să putem spune cu Sf. Paul: Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine.
Dacă ne dăruim în acest mod, acceptând un fel de moarte a eului nostru, atunci acest
lucru înseamnă că graniţa dintre moarte şi viaţă devine permeabilă. Dincoace precum
şi dincolo de moarte, suntem cu Cristos şi de aceea, din acel moment înainte, moartea
nu mai este o adevărată limită. Paul ne spune în mod foarte clar în Scrisoarea către
filipeni: "Pentru mine a trăi este Cristos". Intrând în lumea morţilor, Cristos
poartă cu sine stigmatele, rănile cuielor, dar pătimirile sale au devenit putere:
Ins papa – "Numai Cristos înviat ne poate duce pînă la unirea cu Dumnezeu,
pînă acolo unde puterile noastre nu pot ajunge. El ia cu adevărat pe umerii săi oaia
rătăcită şi o duce acasă. Ţinându-ne strâns de Trupul său noi trăim şi în comuniune
cu Trupul său ajungem pînă la inima lui Dumnezeu. Numai în acest fel moartea este
învinsă, suntem liberi şi viaţa noastră este speranţă. Acesta este strigătul de bucurie
al Vigiliei pascale: noi suntem liberi!" În încheierea omiliei sale, Benedict
al XVI-lea a înălţat o rugăciune pentru ca iubirea lui Dumnezeu, puternică mai mult
decât moartea, să poată învinge obscuritatea zilelor noastre:
Ins papa –
" Doamne, arată că şi astăzi iubirea este mai tare decât ura, că e mai tare decât
moartea.Coboară şi în nopţile şi în abisurile infernale ale timpului nostru modern
şi ia de mână pe cei care aşteaptă... Ajută-ne să ducem lumina ta! Ajută-ne să ajungem
la "da"-ul iubirii care ne face să coborâm şi chiar în acest fel, ne face să şi urcăm
împreună cu tine!".