Papa a celebrat vineri în bazilica Sfântul Petru "Patimile Domnului". Celelalte femei
de pe Calvar, în afara Mariei, mama lui Isus, în predica ţinută de părintele Raniero
Cantalamessa
(RV - 6 aprilie 2007) În Vinerea Sfântă, în cursul după amiezii papa Benedict
al XVI-lea a condus celebrarea Patimilor Domnului în bazilica Sfântul Petru, cu rugăciunea
universală şi adoraţia Crucii urmată de ritul Sfintei Împărtăşanii cu ostiile consacrate
în Joia Sfântă la Liturghia Cinei Domnului. În predica sa din Vinerea Sfântă
predicatorul Casei Pontificale părintele capucin Raniero Cantalamessa s-a oprit anul
acesta la prezenţa altor femei sub crucea lui Isus, pe lângă cea a mamei sale. Adevărate
„Mame Curaj” care din punct de vedere istoric nu au fost implicate în condamnarea
lui Isus.
„Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui, sora mamei lui, Maria, soţia
lui Cleofa, şi Maria Magdalena” (In 19,25). Lăsând de această dată figura Mamei
lui Isus, a cărei prezenţă pe Calvar nu are nevoie de explicaţii, întrucât fiind mama
lui Isus, aceasta explică totul, iar mamele nu abandonează un fiu, nici chiar condamnat
la moarte, predicatorul Casei Pontificale părintele capucin Raniero Cantalamessa a
făcut o serie de consideraţii privind prezenţa celorlalte femei pe Calvar menţionate
de evanghelişti. Ins: - "Pentru ce erau acolo şi alte femei? Cine erau şi
câte erau?" Sunt întrebări pe marginea cărora predicatorul franciscan a făcut o serie
reflecţii şi observaţii pline de conţinut. Ne oprim la câteva din ele. Evangheliile
ne dau chiar numele unora dintre aceste femei: Maria din Magdala, Maria, mama lui
Iacob cel Mic şi a lui Joses, Salome, mama fiilor lui Zebedeu, o anumită Ioana şi
una Suzana (Lc 8,3). Ele îl urmaseră pe Isus din Galileea; au fost alături
de el, plângând, în drumul spre Calvar iar pe Golgota au stat obserevând „de departe”
, adică de la distanţa minimă permisă lor şi de acolo peste puţin îl însoţesc, mâhnite,
la mormânt împreună cu Iosif din Arimateea. Este un fapt prea documentat şi prea
extraordinar pentru a-l trece cu vederea. Le numim cu o anumită condescendenţă, specifică
genului masculin, „femeile evlavioase” dar ele sunt mai mult decât „femei pioase”,
sunt tot atâtea Mame Curaj, a afirmat predicatorul. Au sfidat pericolul arătându-şi
pe faţă simpatia şi că sunt în favoarea unui condamnat la moarte. Şi ne amintim că
Isus spusese „Fericit cine nu se va scandaliza de mine” (Lc 7,23). Ins:
- "Aceste femei sunt singurele care nu s-au scandalizat de el". Se discută de
mai multă vreme cine sunt vinovaţi de moartea lui Isus, cine au voit-o: dacă au fost
mai marii evreilor sau Pilat sau toţi împreună. Un lucru este cert, a subliniat părintele
Cantalamessa: au fost bărbaţi şi nu femei. Nici o femeie nu este implicată,
nici chiar în mod indirect, în condamnarea lui Isus. Chiar şi singura femeie păgână
menţionată în relatările evanghelice, soţia lui Pilat, s-a disociat de condamnarea
sa (Mt 27,19). Desigur, Isus a murit şi pentru păcatele femeilor, dar din punct
de vedere istoric ele singure pot spune într- adevăr: „Noi nu suntem vinovate de sângele
acestui drept (cfr Mt 27,24) Potrivit predicatorului Casei Pontificale,
acesta este unul din semnele cele mai sigure despre onestitatea şi credibilitatea
istorică a evangheliilor: figura meschină pe care o fac în povestiri autorii şi inspiratorii
Evangheliilor şi figura admirabilă pe care o fac femeile potrivit aceloraşi relatări.
Apoi, s-a pus mereu întrebarea de ce „femeile evlavioase” sunt primele care
îl văd pe Cristos înviat din morţi şi pentru ce lor le este încredinţată sarcina de
a vesti apostolilor învierea Domnului. Acesta era modul cel mai sigur pentru a face
ca învierea să apară puţin credibilă. Mărturia unei femei nu avea valoare la judecată. Autorii
bisericeşti din antichitate au încercat un răspuns. Femeile, spune Roman Melodul,
sunt primele care îl văd pe Domnul înviat deoarece o femeie, Eva, a fost prima care
a păcătuit! Dar răspunsul adevărat este un altul: femeile au fost cele dintâi care
l-au văzut pe Isus înviat pentru că au fost ultimele care l-au părăsit ca mort şi
chiar după moarte au mers la mormânt să ducă miresmele pregătite. Continuăm să
ne întrebăm pentru ce femeile au rezistat în faţa scandalului crucii Domnului? De
ce au rămas aproape când totul părea sfârşit şi chiar ucenicii cei mai intimi îl părăsiseră
sau se pregăteau să se întoarcă la casele lor? Ins: - "Răspunsul îl dă anticipat
Isus când răspunzându-i lui Simon, i-a spus, despre păcătoasa care îi spălase picioarele:
„A iubit mult!” (Lc, 7,47). Femeile îl urmaseră pe Isus pentru el însuşi, din
recunoştinţă pentru binele primit de la el, nu pentru speranţa de a face carieră pe
urma lui. Lor nu le fuseseră promise „12 tronuri”, nici ele nu ceruseră să stea la
dreapta şi la stânga lui în împărăţia sa. Îl urmau, e scris, „pentru a-l sluji” (Lc
8, 3; Mt 27,55); erau singurele, după Maria Mama lui Isus, care au asimilat
, şi-au însuşit spiritul Evangheliei. Au urmat raţiunile inimii şi acestea nu le-au
înşelat. Aici, serviciul nostru, audio: