De ce sunt foarte binevenite cuvintele Papei despre iad

(RV – 27 martie 2007) Au suscitat numeroase comentarii cuvintele Sfântului Părinte despre existenţa iadului, pronunţate duminică, 25 martie, la liturghia din parohia romană „Sfânta Felicitas şi Fiii Martiri”. Benedict al XVI-lea a amintit că Isus a venit „pentru a ne spune că ne vrea pe toţi în Paradis şi că iadul, despre care se vorbeşte puţin în timpurile noastre, există şi este veşnic pentru cei ce-şi închid inima iubirii lui Cristos”. Despre cuvintele Papei, Enzo Bianchi, prior al Comunităţii ecumenice din Bose, spune:
INS – „Înainte de toate, Papa a amintit acelaşi mesaj pe care îl transmite Sfântul Paul în Scrisoarea întâi către Timotei, capitolul 2, versetul 4: „Dumnezeu, mântuitorul nostru, vrea ca toţi oamenii să se mântuiască”. Aceasta este voinţa lui Dumnezeu, iar Isus a venit pentru a ne spune acest adevăr şi pentru a ne arăta calea mântuirii. Fără îndoială, trebuie amintit, aşa cum au făcut profeţii, cum a făcut Isus, că va fi o judecată a lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi judecata de pe urmă, viaţa noastră ar fi absurdă, ar însemna că fiecare ar putea trăi după bunul plac, fără ceilalţi, împotriva celorlalţi, făcând rău, dar obţinând – la sfârşit – acelaşi rezultat. Papa a făcut bine să amintească de posibilitatea infernului, şi de faptul că omul poate alege să trăiască fără Dumnezeu, dar că această cale duce la pierzanie, la iad, pentru că iadul este absenţa lui Dumnezeu, lipsa vieţii şi a iubirii. E trist să vezi că unii se uimesc să audă de existenţa infernului; problema este că astăzi nu se mai predică despre iad, iar judecata finală, universală, este amintită puţin în cadrul adunărilor noastre ecleziastice. Dar, fără judecata de pe urmă, ar însemna că rezultatul final pentru prigonitori, agresori şi criminali ar fi egal cu rezultatul obţinut de victime. Iată de ce spun că Papa a făcut foarte bine să amintească acest fapt. Desigur, nu însemnă cu nu există speranţă de mântuire pentru toţi, aşa cum ne învaţă sfinţii, mulţi mistici şi mai ales teologul von Balthasar, foarte apreciat de Benedict al XVI-lea. Dar, atenţie, speranţa pentru toţi nu înseamnă negarea existenţei infernului, ci rugăciune în care se cere lui Dumnezeu ca îndurarea cu care judecă să înfăptuiască ceea ce pentru noi este imposibil: mântuirea tuturor. Însă, repet că acest lucru nu însemnă relativizarea iadului, sau ideea că, la sfârşit, rezultatul va fi acelaşi pentru toţi. Iată de ce sunt foarte binevenite cuvintele papei Benedict al XVI-lea”.

Aşadar, infernul este legat de liberate...
INS – „Iadul este legat de libertatea fiecăruia dintre noi. De ce? Chiar dacă noi suntem atraşi, seduşi de rău, putem – cu siguranţă – să rezistăm şi, oricum, putem implora îndurarea lui Dumnezeu. Dar dacă o persoană nu rezistă răului ci, dimpotrivă, dă frâu liber acţiunii acestuia, negândindu-se măcar că are nevoie de îndurarea lui Dumnezeu, rezultatul va fi o viaţă fără Dumnezeu, o viaţă fără de viaţă şi fără de iubire, adică exact ceea ce în Scripturi este numit iad, unde domneşte moartea, nu iubirea şi unde Dumnezeu nu este prezent”.

Aici, serviciul nostru audio: