Dezvoltare integrală şi solidară, a omului întreg şi a tuturor oamenilor: idee de
bază în enciclica lui Paul al VI-lea "Populorum progressio" promulgată în urmă cu
40 de ani
(RV - 26 martie 2007) Biserica se mobilizează în toată lumea pentru a celebra 40 de
ani ai Enciclicei, sub anumite aspecte „profetică”, Populorum progressio, promulgată
de Paul al VI-lea la 26 martie 1967. Despre motivele care l-au determinat pe Papa
Montini să scrie acest istoric document de magisteriu social, vorbeşte episcopul
Giampaolo Crepaldi, secretar al Consiliului Pontifical „Iustitia et pax - Dreptate
şi pace”: Ins: - „Aş identifica mai ales trei. Suntem la sfârşitul
anilor ’60 şi suntem în prezenţa a trei fenomene importante. Primul fenomen aş spune
că este un vast proces de decolonizare ce carcateriza acea perioadă istorică; un al
doilea fenomen sunt discrepanţele dintre nordul şi sudul lumii pe plan economic care
făceau să se ridice o mare problemă de justiţie internaţională, într-un cadru geopolitic
marcat de tensiunea dintre est şi vest; un al treilea proces, condus mai presus de
toate de organismele Naţiunilor Unite, adică exigenţa de a începe o fază nouă de cooperare
internaţională pentru a rezolva, cel puţin în parte, acest dramatic gap între
nordul şi sudul lumii. În acest context vine reflecţia lui Paul al VI-lea despre tema
dezvoltării, a progresului”. Ce vrea să spună Paul al VI-lea, mai ales guvernanţilor,
prin această encivlică: care este contextul ei principal? Ins: - „Conţinutul
care iese în evidenţă este propunerea - şi este asepctul cel mai interesant, mai original
al Enciclicei Populorum progressio - a unui umanism integral şi a unui umanism
solidar. Trebuie să amintim că encilica are două părţi. Pentru un umanism integral,
adică a întregului om; spre un umanism, este a doua parte, solidar, adică dezvoltarea
tuturor oamenilor. Aş spune că aici stă, în această propunere de umanism, pe de o
parte integral pe de alta solidar, mesajul perenei enciclice Populorum progressio
în istoria doctrinei sociale a Bisericii, mai ales pornind de la marea enciclică a
lui Leon al XIII-lea Rerum Novarum, aş spune că prin Populorum progressio
intră in doctrina socială a Bisericii tematica dezvoltării şi aceasta este abordată
în termeni mondiali; prin Populorum progressio chestiunea socială este tematizată
de doctrina socială a Bisericii şi iar problema progresului, a dezvoltării devine
chestiune mondială”.