Unitatea Europei, o idee creştină - învăţătura europeistă a Pontifilor Romani, de la Pius al XII-lea la Benedict al XVI-lea (a II-a parte)

(RV - 20 martie 2007) Pontificatul lui Ioan Paul al II-lea, chiar de la începutul său, apare ca un catalizator puternic pentru destinele Europei. Ziua de 16 octombrie 1978 este percepută de toţi ca începutul unui eveniment extraordinar. Succesor al lui Petru este ales un cardinal din Polonia catolică, de treizeci de ani aflată sub jugul regimului comunist. Şi asupra Europei, viziunea sa este profetică. Când nimeni nu crede în căderea zidurilor, Karol Wojtyla priveşte deja la un continent reunificat politic şi mai ales spiritual. O Europă care să poată, în sfârşit, respira din nou cu cei doi plămâni. Este un obiectiv pe care Papa polonez îl urmăreşte cu curaj prin gesturi tari şi simbolice: călătoriile în ţara sa natală, proclamarea Sfinţilor Ciril şi Metodiu copatroni ai Europei, şi mai departe, sprijinirea sindicatului liber Solidarnosc şi istorica întâlnire cu preşedintele rus Gorbaciov în 1989. Tocmai anul căderii Zidului de la Berlin apare pentru Ioan Paul al II-lea drept cumpăna apelor, un moment de cotitură pentru a reafirma identitatea creştină a Europei şi a ţinti la reconcilierea dintre catolici şi ortodocşi. Cu entuziasm, Pontiful convoacă un Sinod pentru Europa. Biserica trebuie acum să înfrunte noi sfidări: prăbuşit comunismul, materialismul şi consumismul ameninţă bazele creştine ale popoarelor europene. Papa deplânge afirmarea des-creştinării, fenomen ce trebuie contrastat printr-o nouă şi convinsă evanghelizare. Pe de altă parte, Papa subliniază că numai descoperind patrimoniul spiritual al Bătrânului Continent se pot învinge acele zvâcniri de naţionalism, care, cum demonstrează conflictul din Balcani, reprezintă o forţă distructivă de care Europa încă nu s-a eliberat.

Între timp, procesul de integrare înaintează până la adoptarea unei monede unice europene. Un pas salutat cu satisfacţie de Papa, care cere însă înainte de toate o unificare ancorată în valori, exprimând temeri privind pierderea memoriei creştine:
Ins: Ioan Paul II - „Sfântul Scaun a fost mereu favorabil promovării unei Europe unite pa baza acelor valori comune care fac parte din istoria sa”.
„Nu se taie rădăcinile din care ne-am născut”, este comentariul amar al lui Ioan Paul al II-lea după aprobarea Preambulului Cartei Constituţionale continentale, care nu menţionează rădăcinile creştine ale civilizaţiei europene. Creştinismul, avertizează, a contribuit la formarea conştiinţei popoarelor europene, „un dat imposibil de negat peste care niciun istoric nu va putea trece cu vederea”.
Eveniment, într-adevăr, providenţial pentru Europa, unui Papă polonez îi urmează unul german. Chiar de la alegerea numelui, Benedict al XVI-lea subliniază cât de mult are la inimă patrimoniu spiritual al Vechiului Continent. O comoară de redescoperit şi de valorizat în faţa impulsurilor secularizării, ale unei laicităţi care se transformă în laicism şi, prin urmare, în ideologie pornită să şteargă elementul religios din viaţa publică. Biserica, în schimb, este convingerea Papei, are tot dreptul să participe la dezbaterea culturală, deoarece Biserica este intereastă de tot ceea ce priveşte omul.
Ins: Benedict XVI - „Prin evaluarea rădăcinilor sale creştine, Europa va fi în stare să dea o direcţie sigură alegerilor cetăţenilor şi popoarelor ei”.
La întâlnirea cu parlamentarii Partidului Popular European, în martie 2006, Papa enumera acele „principii nenegociabile” - viaţa, familia, educaţia - pe care Europa nu le poate viola decât denaturându-şi însăşi civilizaţia ei. Împotriva „dictaturii relativismului”, Benedict al XVI-lea repropune cu fermitate un reînnoit umanism înrădăcinat în întâlnirea dintre credinţă şi raţiune. Acesta este miezul admirabilului său discurs ţinut la universitatea din Regensburg, în care Papa aminteşte popoarelor europene că Europa se naşte tocmai dintr-o „întâlnire dintre mesajul biblic şi gândirea greacă”. Creştinismul se naşte în Orient, dar, explică papa Benedict, îşi află „amprenta sa decisivă în Europa” deoarece aici „habitus mentalis”, modul de a gândi înlesneşte primirea mesajului evanghelic. La fel ca predecesorii săi, şi Benedict al XVI-lea dă o orientare ecumenică pontificatului său. Drumul spre unitatea vizibilă a creştinilor este pentru Papa un instrument eficace pentru reînnoi conştiinţa Europei privind propriile sale rădăcini creştine. Europa unită, o idee creştină.
Ins: - secvenţe muzicale.
 
Aici a doua parte a serviciului nostru: