În urmă cu 40 de ani, la 14 şi 19 martie, papa Pius al XI-lea condamna erorile şi ororile comunismului şi ale nazismului, în două enciclice mereu actuale: istoricul Pietro Scoppola

RV 19 mar 07. În urmă cu patruzeci de ani, la 19 martie 1937, Pius al XI promulga enciclica "Divini Redemptoris", în care denunţa erorile şi crimele comunismului. "Acesta – scria Pius al XI-lea despre comunism – privează persoana umană de orice demnitate şi de orice sprijin moral în faţa asaltului provocărilor oarbe". Câteva zile înainte, la 14 martie, în altă enciclică, "Mit brennender Sorge" ("Cu grijă arzătoare"), pontiful deplora în termeni foarte aspri comportamentul inuman al regimului naţional-socialist. În acest document, scris nu ca de obicei în latină ci direct în limba germană, papa condamna în mod răspicat ideologia nazistă.
Redacţia centrală a contactat pe istoricul italian Pietro Scoppola, pentru o lectură a acestor două documente:

Ins – "Publicarea acestor două documente are loc într-un climat destul de dramatic, care resimte deja al doilea conflict mondial. Suntem în ajunul acestui eveniment dramatic care domină istoria secolului XX şi papa Pius al XI-lea pune în scris condamnarea sa fermă a celor două totalitarisme, cele două "religii seculare": pe de o parte comunismul, cu "Divini Redemptoris" şi pe de alta nazismul cu "Mit brennender Sorge". Condamnarea din partea papei este foarte importantă şi printre altele face aluzie la acea enciclică care nu a mai fost publicată pentru că Pius al XI-lea a murit înainte de a o promulga, enciclica "Humani Generis Unitas", împotriva rasismului german".

Ce impact au avut aceste două enciclice?
Ins – "Au avut un mare impact în ambientele în care a putut să ajungă, pentru că, să nu uităm, fie regimul comunist al socialismului real, cum era în Uniunea Sovietică, fie regimul nazist, nu aveau o presă liberă, nu permiteau circulaţia liberă a ideilor. În Rusia, apoi, era un climat de persecuţie religioasă. Aşadar, impactul celor două enciclice a fost puternic la nivelul clasei de conducere care a ajuns să le cunoască, dar la nivelul marilor mase populare, cunoaşterea lor a fost, într-un animit mod, redusă de lipsa de libertate".

Ambele enciclice au fost promulgate la scurt timp una de alta, prima la 14 martie, cealaltă la 19 martie 1937...
Ins – "Există o simetrie, voinţa de simetrie, condamnarea totalitarismului de dreapta, nazismul, care însoţeşte condamnarea totalitarismului de stânga, comunismul, puse pe acelaşi plan ca regimuri care pretind să absoarbe totul în politică, să facă din politică valoarea absolută condusă de lideri care au puteri absolute, cum erau, de o parte, Stalin şi, de alta, Hitler".

La o distanţă de patruzeci de ani, cum pot fi citite ecourile acestor documente?
Ins – "Sunt enciclice de o valoarea foarte mare pentru că denunţă fenomenul religiei seculare, această pretenţie a politicii de a deveni totul în viaţa omului, de a înghiţi dimensiunea religioasă; condamnarea acestei idei, are o mare semnificaţie pentru timpul când a fost pronunţată, dar în acelaşi timp este şi o avertizare pentru viitor. Aceste enciclice sunt şi astăzi un punct de reper pentru valorile democraţiei, pentru valorile libertăţii".

Aici, serviciul audio: