"Trăiţi mereu în bucurie, chiar dacă acum sunteţi privaţi de libertate: puneţi-l întotdeauna pe Dumnezeu pe primul loc în viaţă!" - Benedict al XVI-lea a vizitat duminică penitenciarul de minori Casal del Marmo de la periferia Romei; printre deţinuţii adolescenţi, şi minori de origine română.

RV 18 mar 07. "Abandonarea păcatului şi opţiunea întoarcerii la Dumnezeu. Să parcurgem împreună acest drum de eliberare interioară": a fost îndemnul Papei la omilia Sfintei Liturghii celebrată duminică dimineaţă la penitenciarul de minori Casal del Marmo, din Roma. În prima sa vizită într-un penitenciar, Pontiful a voit aşadar să întâlnească deţinuţi adolescenţi, singuri, cei mai mulţi străini şi marginalizaţi. A voit să-i asculte, să se roage împreună cu ei şi mai ales să dea mărturie pentru iubirea lui Dumnezeu care, a afirmat, "este Tată milostiv şi credincios, în ciuda greşelilor fiilor". Pontiful a fost primit, printre alţii, de card. Camillo Ruini, vicarul general al diecezei de Roma şi părintele Gaetano Greco, capelanul închisorii. Din partea guvernului, era prezent ministrul justiţiei, Clemente Mastella, însoţit de conducerea institutului penal şi familiarii adolescenţilor.
Ins muzică... "Acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit" (Lc 15, 24). Cuvintele din parabola fiului risipitor, în centrul duminicii a patra din Postul Mare, au fost firul unitar al "primului contact cu lumea închisorilor" al papei Benedict al XVI-lea.
Ins cântec... O atmosferă de aşteptare, pătrunsă de emoţie şi de priviri vioaie, nu lipsite de curiozitate, l-a primit duminică dimineaţă pe Sf. Părinte în capela penitenciarului pentru minori, înconjurat de verdele primăvăratic şi liniştit de la periferia Romei. Locuitorii acestei case neobişnuite, sunt toţi prezenţi, circa cincizeci: glasurile lor puternice, în cântecele pregătite înainte, trăsăturile lor care dezvăluie originile lor ne-italiene – câţiva minori sunt chiar din România – sunt cu toţii animaţi de momentul cel mai important poate al detenţiei, întâlnirea cu Papa:

Ins – "Am venit cu bucurie să vă vizitez şi momentul cel mai important al întâlnirii este Sf. Liturghie, în care se reînnoieşte darul iubirii lui Dumnezeu, iubirea care ne aduce mângâiere şi pace, mai ales în momentele grele ale vieţii".

"Dar cât este de greu să iubeşti în mod serios", a observat Pontiful, destăinuindu-se parcă adolescenţilor din faţa lui. De aici, a început să le explice în mod familiar parabola fiului risipitor, o pagină de familie, întocmai. Un tată şi doi fii care au însă două planuri de viaţă destul de diferite. Amândoi, a explicat Sf. Părinte, trăiesc în pace şi bunăstare, dar cu toate acestea, o frământare lăuntrică îl cuprinde pe cel mai mic, cel mai asemănător, poate, cu adolescenţii prezenţi. Şi Papa se opreşte asupra acestui aspect, dând glas gândurilor fiului minor:

Ins – "Dar nu, viaţa este mai mult decât atât, trebuie să găsesc o altă viaţă în care să mă simt cu adevărat liber, să fac ceea ce îmi place, o viaţă liberă de orice disciplină, de normele poruncilor lui Dumnezeu, ale tatălui; aş vrea să fiu numai eu şi să am toată viaţa numai pentru mine, cu toate frumuseţile ei. Acum, este numai muncă".

Şi astfel, a continuat papa, fiul mai mic se hotărăşte să ia partea lui de moştenire şi să plece într-o ţară îndepărtată, în căutarea unei schimbări şi la nivel interior, care crede că înseamnă libertate, adică să facă ceea ce vrea, ca să aibă o viaţă deplină. Cu toate acestea, încet încet începe să se plictisească şi aici, simte neliniştea unui gol interior, banii se termină şi din nou este în rutina care nu-i mai dă nicio satisfacţie:

Ins – "Începe astfel să se gândească dacă într-adevăr acesta era drumul vieţii: o libertate înţeleasă ca ceea ce vreau eu, viaţă, o viaţă numai pentru mine sau, n-ar fi poate o viaţă mai bună să trăiesc pentru alţii, să contribui la construirea lumii, la comunitatea umană...".

În acest fel, a reluat Pontiful, începe un nou drum interior care îl conduce să revizuiască acest mod de gândire, un drum interior care începe să se vadă şi în afară. Tânărul se hotărăşte astfel să ia viaţa de la capăt şi să se întoarcă la tatăl, care respectându-i libertatea, l-a lăsat să meargă ca să înveţe ce este viaţa şi ce este non viaţa. Întoarcerea acasă stă sub semnul bucuriei. A înţeles că chiar munca, smerenia, disciplina de fiecare zi crează adevărata sărbătoare şi adevărata libertate. Ispitele vor veni din nou, a adăugat papa, dar de acum tânărul a înţeles că o viaţă fără Dumnezeu, nu funcţionează: lipseşte esenţialul, lipseşte sensul adevărat de a fi om:

Ins – "Înţelege că poruncile lui Dumnezeu nu sunt o piedică pentru libertate şi pentru o viaţă frumoasă, ci indicatoarele drumului de străbătut pentru a găsi viaţa. Înţelege că şi munca, disciplina, dăruirea nu pentru sine ci pentru alţii, lărgeşte viaţa. Şi tocmai acest efort de angajare în muncă dă vieţii profunzime, pentru că în cele din urmă contribuim la creşterea acestei lumi care devine mai liberă şi mai frumoasă".
Papa subliniat, în fine, că această pagină a Evangheliei ne ajută să înţelegem cine este cu adevărat Dumnezeu: este Tatăl milostiv care în Isus ne-a iubit dincolo de orice măsură, ne primeşte şi ne redă demnitatea de fii ai săi. Această parabolă ne ajută să înţelegem şi cine este omul, imagine a lui Dumnezeu dar şi creatură slabă, expusă răului şi capabilă de a face binele. Timpului Postului Mare, a subliniat Benedict al XVI-lea, este o oportunitate de a decide să ne ridicăm şi să plecăm, să abandonăm adică păcatul şi să alegem întoarcerea la Dumnezeu. "Să parcurgem împreună acest drum de eliberare interioară!".
Acelaşi climat s-a păstrat, apoi, în partea a doua a programului vizitei, când Papa a mers în Sala de Gimnastică: aici a salutat conducerea penitenciarului şi a ascultat pe tinerii deţinuţi. Fiecăruia dintre ei, care i-au prezentat mici semne ale activităţii lor - de lemnărie, ceramică şi pictură – Papa le-a răspuns personal, şi înainte de a le dărui îmbrăţişarea sa, i-a invitat invitat să rămână în bucurie, chiar dacă sunt privaţi de libertate. Cum se poate trăi această bucurie? Este secretul pe care-l încredinţează imediat:

Ins – "Secretul, aşadar, constă în aceasta: este necesar ca Dumnezeu să ocupe întotdeauna primul loc în viaţa noastră!"

Aici, serviciul audio: