Catolicii din Vietnam, un exemplu de credinţă, curaj şi dinamism
(RV – 18 martie 2007) O delegaţie a Sfântului Scaun, condusă de monseniorul
Pietro Parolin, subsecretar pentru raporturile cu statele – la Secretariatul
de Stat – s-a aflat într-o vizită în Vietnam, în perioada
5-11 martie.Despre însemnătatea întâlnirilor avute în
ţara asiatică a vorbit, într-un interviu acordat Radioului Vatican, şeful delegaţiei,
monseniorul Parolin.
INS – „Pentru mine este a doua
vizită în Vietnam, după cea din 2004. Cum se ştie deja, aceste vizite au – în esenţă
– două scopuri: stabilirea unor contacte cu autorităţile vietnameze şi întâlnirea
cu Biserica locală. În practică, se desfăşoară – într-o săptămână – activităţi care,
în alte ţări, sunt încredinţate reprezentanţilor Sfântului Scaun, dar în Vietnam nu
este prezent deocamdată un reprezentant al Papei. Se dialoghează, aşadar, cu autorităţile
asupra unor chestiuni care privesc Biserica şi raporturile dintre Biserică şi Stat;
pe de altă parte, vizita în unele dieceze devine un mod de întărire a legăturii, mai
exact a uniunii dintre Scaunul Apostolic şi Bisericile locale. Vizitele delegaţiei
Sfântului Scaun reprezintă o modalitate sigură de legătură şi de dialog cu statul
vietnamez, permiţând paşi importanţi pe calea raporturilor dintre cele două state,
sperându-se ca în viitor apropiat să fie posibilă prezenţa, în Vietnam, a unui reprezentant
al Sfântului Scaun”.
Monseniore Parolin, credeţi că succesul vizitei delegaţiei
Sfântului Scaun a fost, într-o oarecare măsură, un efect al recentei întâlniri dintre
Sfântul Părinte şi primul ministru vietnamez, Nguyên Tân Dung? INS
– „Pot spune că a doua mea vizită s-a bucurat de aceiaşi primire cordială ca şi
în 2004. Cu persoanele întâlnite încercăm să construim relaţii de respect, de stimă
şi de încredere, care sunt foarte apreciate de societatea vietnameză şi care înlesnesc
dialogul, mai ales în privinţa chestiunilor spinoase. Cred însă că s-a dorit punerea
în evidenţă a prezenţei delegaţiei Sfântului Scaun şi datorită vizitei în Vatican
a primului ministru Nguyên Tân Dung, din luna ianuarie, când s-a întâlnit cu Sfântul
Părinte şi cu superiori ai Secretariatului de Stat. Am dedus acest fapt din modul
în care am fost trataţi şi din ecoul vizitei delegaţiei noastre în mass-media vietnameză”.
S-a
discutat despre posibilitatea stabilirii unor raporturi diplomatice? INS
- „S-a vorbit despre relaţii diplomatice, fără a stabili însă termene. Cred,
în orice caz, că s-au făcut importanţi paşi înainte pentru că – din partea vietnameză
– ni s-a spus că primul ministru a dat instrucţiuni organelor competente în vederea
examinării problemei şi ni s-a propus ca, în lunile ce urmează, să constituim un grup
de experţi care să examineze timpii şi modalităţile concrete pentru iniţierea procesului
de stabilire a relaţiilor diplomatice.
Monseniore Parolin, pe parcursul
întrevederilor, s-a menţionat cazul părintelui Nguyên Van Ly? INS
– „Da, am cerut interlocutorilor noştri informaţii despre complexa situaţie a
părintelui Ly, care interesează mult comunitatea internaţională. Am luat notă de informaţiile
care ni s-au dat şi am făcut cunoscută cerinţa ca părintelui Ly să-i fie asigurat
un proces just, să i se dea posibilitatea de a se apăra şi de a avea contacte cu superiorii
săi ecleziastici”. Ne-aţi putea împărtăşi impresiile dumneavoastră
despre progresele privind libertatea religioasă în Vietnam? INS –
„Consider că situaţia libertăţii religioase în Vietnam a fost expusă în comunicatul
de presă emis de către Sfântul Scaun la încheierea vizitei în Vatican a primului ministru
vietnamez. În acel comunicat se vorbeşte despre „spaţii care s-au deschis” şi, în
baza mărturiei episcopilor din Vietnam, pot să vă asigur că anumite probleme s-au
rezolvat, iar altele sunt în curs de soluţionare. Mă refer, de exemplu, la chestiunea
reconstruirii bisericilor care au fost distruse în timpul războiului şi a construirii
unor noi edificii de cult acolo unde se înregistrează mutări de populaţii. Pentru
problemele rămase nerezolvate, nutrim speranţa că se vor găsi căile de soluţionare”.
Monseniore
Pietro Parolin, cum este viaţa Bisericii din Vietnam? INS
– „Nu se poate să nu rămâi impresionat de exemplul şi de mărturia catolicilor
vietnamezi. Am încă în inimă şi în ochi imaginile numeroşilor credincioşi prezenţi
la sfintele liturghii, modul lor de a se ruga: atât de reculeşi, de atenţi, plini
de devoţiune şi de spiritul de comuniune, căci toţi – copii, tineri, adulţi, bătrâni
– cântau şi răspundeau împreună. Nu pot să nu menţionez iubirea catolicilor vietnamezi
pentru Sfântul Părinte faţă de care, în timpul vizitei noastre, au dat în continuu
dovadă de ataşament filial şi de fidelitate. Este o Biserică curajoasă, dinamică,
plină de vitalitate, trăsături despre care dau mărturie numeroasele vocaţii la ministerul
sacerdotal, la viaţa consacrată. Este o Biserică care se implică în favoarea societăţii
şi care se îngrijeşte de cei aflaţi în dificultate, care doreşte să-şi poată aduce
contribuţia şi în plan educativ şi care are intenţia de a continua să fie sarea şi
fermentul în societate, împărtăşindu-le tuturor bucuria Evangheliei”.