Miracolul solidarităţii creştine în Etiopia

(RV – 15 martie 2007) În Etiopia, 5 milioane şi jumătate de minori trăiesc în condiţii extrem de dificile. Printre aceştia, numeroşi orfani, abandonaţi, bolnavi de SIDA, refugiaţi din ţările vecine Eritrea şi Somalia. Pentru mulţi dintre ei, strada este singurul adăpost, dormitor şi loc de muncă. În Etiopia, fenomenul a luat amploare, numărul copiilor străzii crescând, în fiecare an, cu circa 5%, mai ales din cauza sărăciei familiilor de provenienţă, care nu reuşesc să ofere acestor copii o educaţie scolastică.
În luptă cu acest fenomen social sunt misionarii salezieni care, cu ajutorul asociaţiei de voluntariat internaţional pentru dezvoltare, au fondat în capitala Etiopiei, la Addis Abeba, un centru pentru copiii străzii, dedicat Sfântului Ioan Bosco.
În ce constă proiectul pentru copiii străzii din Addis Abeba? Aflăm de la părintele Dino Viviani, misionar salezian, responsabilul centrului „Don Bosco”, din capitala Etiopiei:

INS – „Proiectul prevede două etape. În prima perioadă, mergem pe străzi – însoţiţi de grupuri de educatori – pentru a-i întâlni pe aceşti copii în locul unde-şi duc existenţa zi şi noapte; în această primă etapă nu facem altceva decât să stăm de vorbă cu ei, fără a le oferi nimic, dar absolut nimic, pentru că nu vrem să cădem în greşeala unui tip de ajutor inutil, care i-ar face să devină pasivi. La început, se creează o legătură de prietenie cu ei, timp în care încercăm să descoperim dorinţa lor de a renunţa la viaţa pe străzi. Această primă etapă durează trei luni, după care le propunem să vină în centrul nostru de zi, unde au posibilitatea să înveţe, să lucreze, să se joace şi să primească o masă caldă; seara, însă, trebuie să se întoarcă pe străzi. Aceasta este o a doua etapă, foarte importantă pentru a putea pune la încercare dorinţa lor reală de a renunţa la stradă. De obicei, această a doua etapă durează două, trei luni, după care decidem să-l primim definitiv în centrul nostru”.
Părinte Viviani, ce viitor se prevede pentru aceşti copii?

INS – „Aceşti copii şi tineri au posibilităţi extraordinare. De aceea, este un mare păcat să rămână abandonaţi pentru că, însoţindu-i în acest parcurs de creştere, reuşesc să exprime întreaga lor capacitate, întreaga lor dorinţă de a-şi reface viaţa şi de a o conduce singuri, cu demnitate. Avem deja un grup de tineri care sunt, în prezent, integraţi în societate şi care reuşesc să-şi câştige existenţa cu demnitate şi cu propriile forţe”.

Aici, serviciul audio: