Exortaţia apostolică despre Euharistie, impuls la contemplaţie şi coerenţă socială:
interviu cu mons. Bruno Forte şi ep. Luigi Negri
RV 15 mar 07.A avut un vast ecou exortaţia apostolică
postsinodală a papei Benedict al XVI-lea "Sacramentum caritatis" – "Sacramentul
carităţii", după prezentarea, marţi, la Sala de Presă
a Sf. Scaun. Documentul pontifical a cules indicaţiile ultimului
Sinod al episcopilor, din octombrie 2005, dedicat misterului Euharistic. Aşteptată
şi invocată de credincioşii catolici din întreaga lume, prima exortaţie a lui Benedict
al XVI-lea oferă şi traduce în practică elementele principale ale tainei Euharistice.
Contactat de redacţia centrală arhiepiscopul italian Bruno Forte afirmă că unele
organe de presă au vorbit despre această exortaţie fără să o fi citit mai înainte;
mai mult, au scos câteva rânduri dintr-un text, dându-le o interpretarea doar din
prisma problematicilor locale, de obicei de natură politică. Mesajul exortaţiei, însă,
este mult mai vast şi profund. Să-l ascultăm pe arhiepiscopul Bruno Forte: Ins
1 – "Ca prim element, se notează percepţia profundă a raportului dintre Euharistie
şi caritate. Euharistia este istoria unei iubiri, este prezenţa iubirii lui Dumnezeu
între oameni, aproprierea lui, 'compasiunea' cu sensul ei de 'a suferi împreumă' cu
suferinţele umane. Este un mesaj extraordinar, o veste cu adevărat bună care răspunde
la marea aşteptare de solidaritate şi comuniune cu mulţimea singurătăţii din societatea
noastră post-modernă. Al doilea aspect este rechemarea dimensiunii contemplative
a vieţii, rechemarea adoraţiei. Noi trăim într-o epocă grăbită, unde totul este "fast",
repede, etc... Este nevoie de a redescoperi spaţii de adoraţie, spaţii de tăcere contemplativă,
de aşteptare, de linişte, unde să te laşi luminat cu smerenie de Sus. Exortaţia prezintă
Euharistia nu numai ca izvor şi culme a vieţii şi misiunii Bisericii, dar şi ca impuls
la a redescoperi primatul vieţii contemplative de care toţi avem enormă nevoie pentru
a ne regăsi pe noi înşine şi pentru a ne ancora viaţa în valorile eterne". Excelenţă,
papa vorbeşte în exortaţia apostolică de "coerenţă euharistică". Practic, despre ce
este vorba? Ins 2 – "Este numărul 83 al exortaţiei unde e vorba de corespondenţa
dintre credinţa celebrată cu credinţa trăită. Cu alte cuvinte, cine trăieşte Euharistia
ar trebui să poarte în viaţă de zi cu zi darul iubirii prin care Dumnezeu s-a făcut
aproape, care s-a făcut pâine pentru a nutri existenţa. Coerenţa euharistică, aceasă
fidelitate faţă de un Dumnezeu "vecin", trebuie tradusă în alegerile vieţii personale,
dar şi în mărturia publică. În mod particular, documentul face referinţă la necesitatea
de a mărturisi acelor valori 'nenegociabile': respectul şi apărarea vieţii de la zămislire
la moartea naturală, familia fondată pe căsătorie, libertatea de educaţie a copiilor,
promovarea binelui comun. Mi se pare important să citim numărul 83 al exortaţiei în
lumina celor spuse şi la numărul 89 unde se vorbeşte de conscinţele sociale ale tainei
euharistice. Afirmaţiile, aici, sunt la fel de puternice, pentru că se spune: 'nu
este îndatorirea Bisericii să ia în mâinile ei bătălia politică pentru realizarea
unei societăţi cât mai juste posibil'. Acest lucru mi se pare că este foarte clar.
Cu alte cuvinte, se subliniază autonomia laicilor în viaţa publică, în medierea istorică,
în medierea politică. Se adaugă apoi că Biserica nu poate şi nu trebuie să stea la
marginea luptei pentru dreptate, ci să intre prin argumentări raţionale, retrezind
forţele spirituale fără de care justiţia nu se poate afirma şi prospera".
Ins
muzică...
"Exortaţia apostolică postsinodală a papei
Benedict al XVI-lea Sacramentum Caritatis (Sacramentul Carităţii) este o învăţătură
la care poporul creştin se aştepta şi în care se recunoaşte cu o imediată profunzime":
susţine episcopul de San Marino, mons. Luigi Negri pentru Radio Vatican. "Centralitatea
Euharistiei în raport cu Biserica şi cu celelalte sacramente – a afirmat – se dovedeşte
a fi şi fundament al experienţei umane trăite în domeniul social, economic şi politic
al istoriei". Episcopul Luigi Negri:
Ins 1 – "Euharistia este fundamentul ecleziologiei,
al învăţăturii despre Biserică, dar şi fundamentul antropologiei, al viziunii despre
om, despre experienţa umană care nu este trăită în afara timpului ci în cadrul istoric,
în circumstanţe economice, politice, sociale, etc... Această experienţă este trăită
sub presiunea unei ideologii cu siguranţă anticreştină, deosebit de puternică şi răspândită
în întreaga lume. Iată, aşadar, că din acest nucleu euharistic izvorăşte o viziune
adecvată despre om şi realitatea sa, aşadar o legătură între Euharistie şi 'societas'
(societate). Există o legătură între Euharistie şi cei care în 'societas' îşi asumă
responsabilitatea apăsătoare de a duce această viziune antropologică adecvată, cum
ar fi spus Ioan Paul al II-lea, în interiorul vieţii sociale. Iată, de ce nu trebuie
să uimească faptul că din centralitatea Euharistiei provin consecinţe de natură socială
asupra vieţii de familie, a responsabilităţii ei, a drepturilor educative ale familiei.
Nu trebuie să scandalizeze dacă se deduce că cel care celebrează Euharistia nu poate
accepta apoi sau consimţi adoptarea unor legi care sunt în mod evident distructive
pentru antropologia personală şi familială care izvorăşte din Euharistie. Prin urmare,
eu cred că ar trebui să fim recunoscători papei pentru acest itinerariu complet, care
merge de la Euharistie la viaţa socială, sau, în termeni mai obişnuiţi, de la credinţă
la fapte". Nu credeţi, însă, că există riscul ca această exortaţie apostolică
să fie interpretată într-un mod care îndepărtează de persoana lui Isus Cristos?
Ins
2 – "Eu cred că Isus Cristos nu se îndepărtează de viaţa oamenilor şi de viaţa lumii
care este legată de Biserică. Aceasta este o învăţătură la care poporul creştin se
aştepta şi se aşteaptă, o învăţătură în care se recunoaşte cu multă uşurinţă. Poporul
creştin, apoi, trebuie să fie educat de păstorii sufleteşti şi de preoţi. Dar cred
că se îndepărtează de acele persoane pentru care Cristos este deja un îndepărtat,
sau mai bine zis, care s-au îndepărtat ele însele de Cristos, şi care caută, despre
Cristos şi Biserică, o imagine cât mai aproape de mentalitatea dominantă. Noi, păstorii,
mai ales noi, trebuie să ţinem cont de credincioşi, nu de mentalitatea mass-mediatică.
Este de aşteptat ca mijloacele de comunicare să judece negativ acests document, ca
atâtea alte documente ale Bisericii, ale acestui Papă sau ale predecesorilor. Dar
pentru noi, preocuparea trebuie să fie cum să facem din această exortaţie nucleul
unei adevărate cateheze, şi, succesiv, al unui program pastoral".