Frumuseţea convertirii la Dumnezeu: un comentariu la alocuţiunea lui Benedict al XVI-lea

(RV - 12 martie 2007) „Convertirea învinge răul din rădăcina sa care este păcatul”: este reflecţia lui Benedict al XVI-lea oferită duminică la rugăciunea Îngerul Domnului. Papa a amintit credincioşilor că Isus nu propune necesitatea convertirii în termeni moralizatori, dar ca „singurul răspuns la întâmplările care pun în criză certitudinile omeneşti”. Pontiful a vorbit totodată despre frumuseţea converitiri, asapect asupra căruia se opreşte astăzi mons. Pietro Maria Fragnelli, episcop de Castellaneta , Italia.
Ins: - Benedict al XVI-lea a reuşit să trasmită învăţătura, adică „să aprindă un chibrit, să arunce puţină lumină în faţa atâtor realităţi întunecate, personale şi colective”. El ne-a spus că convertirea este un eveniment de frumuseţe umană şi spirituală pentru că pleacă de la a capacitatea de a-şi pune întrebări în faţa sfidării din partea răului violent, provocat de natură sau de abuzul de putere al altuia. A-şi pune în discuţie propriile siguranţe este, de aceea, o opţiune de civilizaţie, este biruinţa bunului simţ, este curajul unui umanism deplin. A se întreba asupra rostului vieţii este, în fine, o alegere de credincţă, este a se accepta fragili, cum suntem, şi - din nefericire - agresivi, şi a rfecunoaşte că avem nevoie de un Răscumpărător. Înseamnă a redeschide marea carte a fricii de Dumnezeu şi a-l primi pe Isus Cristos ca primul dintre non-violenţi, martirul iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de omenire, care a smuls răul din rădăcină”.
Papa Benedict al XVI-lea a spus, totodată, că „persoanele şi societăţile cate trăiesc fără să-şi pună în discuţie propriile raţiuni de viaţă au ca unoc destin final prăbuşirea”. Este un avertisment deosebit de actual, astăzi...
Ins: - „Desigur, Papa ştie bine cum să vestească frumuseţea convertirii întrucât atraşi de iubirea lui Dumnezeu în Cristos. Un eveniment care poartă cu sine şi denunţarea puternică a răului. Şi, în consecinţă, a ajuta oamenii şi societatea să devină conştienţi că nu se poate căuta propriul bine fără a-şi reviziui niciodată propria viaţă. Este indispensabil a căuta binele personal şi colectiv pornind de la verificări continue care sunt şi verificări de civilizaţie. Sunt verificări care, dacă sunt înfruntat în mod curajos, constituie o primăvară pentru persoane şi pentru comunităţi”.
Papa a îndemnat cu insistenţă credincioşii să răspundă la rău printr-un serios examen de conştiinţă, angajându-se la purificarea propriei vieţi. Cum se poate începe acest demers?
Ins: - „Trăind în mod serios, până la capăt, Postul Mare care, desigur, este un itinerar, un exord, o ieşire dintr-o viaţă cu ochii legaţi, adică, dintr-o viaţă în care nu reuşim să captăm toate apelurile care vin de la Dumnezeu, care vin de la fraţi, de la o umanitate care, dincolo de orizontul Europei şi al Occidentului, aşteaptă să vadă, dramatic, convertirea lumii noastre şi convrtirea inimii omului la Dumnezeu. De aceea, a trăi până în la capăt, până în profunzimea sa Postul Mare înseamnă a ne orienta şi planifica în mod diferit viaţa personală, viaţa familiilor, a comunităţilor şi a ne deschide spre darurile pe care acest nou stil de viaţă le poate purta, daruri nu doar pentru noi, ci pentru întreaga omenire”.

 
Aici, serviciul nostru audio: