"Cântare Dumnezeului ascuns": compoziţie a recent laureatului cu premiul Oscar, Ennio
Morricone, pe texte ale lui Ioan Paul al II-lea
RV 3 mar 2007. Premieră mondială absolută, sâmbătă seară, la Auditoriumul
Concilierii din Roma, pentru "Cântarea Dumnezeului ascuns" a compozitorului Ennio
Morricone, cu texte ale papei Ioan Paul al II-lea. Pe podium, compozitorul însuşi,
laureat recent al premiului Oscar, a condus orchestra "Sinfonietta" din Roma, cu participarea
baritonului Roberto Abbondanza. Texte lirice scrise de Karol Wojtyla între 1939
şi 1978, dar şi fragmente din discursurile sale la cârma bărcii lui Petru: Ennio Morricone
a tradus în muzică vocea poetică, personală şi inspirată, a regretatului pontif. Concret,
textele pentru voce recitativă au fost luate din 19 scrieri şi intervenţii publice
ale lui Ioan Paul al II-lea, printre care figurează omilia la catedrala Sf. Ioan din
Lateran (noiembrie 1978), discursul adresat tinerilor reuniţi la Paris (august 1997)
şi celor adunaţi în bazilica San Pietro (martie 1997, când le spunea: "mergeţi în
lumea întreagă, nu vă fie teamă să vă pierdeţi"), în continuare, omilia de la beatificarea
lui Frederic Ozanam la Paris (august 1997), discursul către intelectualii europeni
la Roma (decembrie 1983) şi cel din pelerinajul la Napoli, în martie 1979, când afirma:
"se merită să te dăruieşti cu voinţă tenace şi benefică în construirea şi îmbunătăţirea
cetăţii pământeşti, cu sufletul mereu îndreptat spre cea eternă". Maestrul Ennio Morricone:
Ins
– "Textele lui Wojtyla sunt foarte frumoase, el exersa profesia de actor, comediograf,
poet şi prin urmare, punerea în relief a acestei activităţi a unui papă atât de important
şi extraordinar care a făcut istoria timpului nostru, mi se pare foarte frumoasă şi
importantă". "Cântarea" lui Ennio Morricone nu se înveşmântează în forma academică
a cantatelor liturgice, ea prezentându-se în haina simfonică profană, unificând la
lirismul celebrei sale muzici de film căutarea şi efectele de avangardă:
Ins
– "Am scris o piesă puţin mai complicată pentru diferite coruri la sfârşitul primei
părţi, care reprezintă o noutate între baroc şi flamand. Sunt motive din Dies Irae,
preluări din alte compoziţii ale mele, mici fragmente care sunt însă dezvoltate în
manieră diferită. Iată de ce spun că e vorba de o re-elaborare sintonică, cum de altfel
se spune şi pentru cântecul gregorian". În a doua parte a concertului, intitulată
"Viaţa şi legenda", nu puteau lipsi neuitatele coloane sonore iubite de marele public:
Ins
– "Filmul 'Mission' (Misiunea) e istoria unui măcel, a unei tragedii în care părinţii
iezuţi au rămas alături de indios. 'Victime de război' este tema care însoţeşte un
om de culoare rănit de o grenadă şi pe care acum îl duceau cu elicopterul, cu siguranţă
către moarte, deci, o amintire dureroasă. Apoi, 'Legenda pianistului pe ocean': un
pianist care vrea să moară în mod ideal odată cu nava sa, pe care n-a abandonat-o
niciodată".
Aici, serviciul audio cu inserţiile muzicale
şi vocea compozitorului: