"Euahristia, Biserica şi lumea" este ultima temă a exerciţiilor spirituale în Vatican, cu participarea lui Benedict al XVI-lea. Sâmbătă, încheierea reflecţiilor prezentate de card. Giacomo Biffi, arhiepiscop emerit de Bologna.

RV 2 mar 2007. Penultima zi, vineri, de exerciţii spirituale în Vatican, cu participarea Papei şi a Curiei Romane. Sâmbătă dimineaţă, reflecţia finală a cardinalului Giacomo Biffi, arhiepiscop emerit de Bologna, predicatorul meditaţiilor din aceste zile. "Euharistia, Biserica şi lumea" a fost tema celor reflecţiilor de vineri, urmate, după amiază, de mărturia despre Sf. Fecioară Maria.
Dar cum poate mărturisi Biserica în lume taina Euharistiei? Redacţia centrală a adresat întrebarea episcopului de Orvieto (Italia) Giovanni Scanavino:
Ins – "Ar trebuie să fim mai mult decât profesionişti, noi, în această privinţă pentru că este ciudat cum am îngrădit simplu Euharistia în interiorul bisericilor. Or, pentru un creştin, Euharistia ar trebui să fie experienţa care îl ajută să intre mai mult în lume! A celebra Euharistia înseamnă întocmai dobândirea înţelepciunii şi a capacităţii de a trăi, de a ne dărui pe noi înşine tocmai pentru a face să crească această lume. Noi ar trebui să readucem Euharistia în centrul vieţii, al vieţii care se trăieşte în mijlocul lumii. În fond, creştinul nu trăieşte pentru el însuşi, creştinul este pentru lume, nu este al lumii dar este pentru lume! Centralitatea Euharistiei, ar trebui să alimenteze din nou această propulsie misionară…"

Excelenţă, care este specificul augustinian în practica exerciţiilor spirituale?
Ins – "Se aseamănă mult cu un drum de căutare, care ajunge însă, la un moment dat, să întâlnească Adevărul, de unde eşti din nou trimis la universul tău interior; aşadar, exerciţiile spirituale în viziunea Sf. Augustin sunt o cale ce te ajută să te regăseşti pe tine însuţi chiar în întâlnirea cu Dumnezeu. Dumnezeu este cel care te ajută să te regăseşti pe tine însuţi, să descoperi adevărul despre tine însuţi, al vieţii tale; prin intermediul acestei interiorităţi, se ajunge la valorizarea cuvântului lui Dumnezeu care te schimbă. Convertirea nu este efortul omului, aceasta înseamnă mai degrabă o apropiere de Cuvântul lui Dumnezeu. Sfântul Augustin gândea la începutul căutării sale că schimbarea vieţii depinde de raţionalitate; desigur, raţionalitatea este importantă pentru a ajunge la descoperirea adevărului, dar schimbarea este rodul harului lui Dumnezeu, este rodul iubirea lui!"

Cum să reuşim să ne adunăm în noi înşine în viaţa de zi cu zi?
Ins – "Este nevoie de o minimă, fundamentală asceză de tăcere şi reflecţie. Altfel spus, trebuie să recuperăm valoarea meditaţiei, a tăcerii; dar această tăcere nu trebuie să fie doar golul din noi, ci ascultarea vocii din noi, a dorinţelor noastre, pentru a le confrunta cu un Cuvânt ce vine de sus şi trebuie ascsultat. Când Evanghelia ne spune că trebuie să intrăm în camera noastră, aceasta poate însemna atât inima persoanei cât şi ambientul în care trăieşte, unde trebuie să asculte o voce care nu se confundă cu celelalte voci".

Aici, serviciul nostru audio: