Continuă în Vatican Exerciţiile spirituale de Postul Mare: dimineaţa, două meditaţii despre Joia şi Vinerea Sfântă; marţi, după-amiază, "Avertimsentul profetic al lui Vladimir Soloviev"

(RV - 28 februarie 2007) Continuă în capela Redemptoris Mater din Vatican Exerciţiile spirituale de Postul Mare cu participarea Papei şi a Curiei Romane.Misterul Joii Sfinte, în care se înfruntă cea mai intensă a darului euharistic şi suferinţa trădării, şi evenimentele Vinerii Sfinte care manifestă nu numai durerea răscumpărătoare a lui Cristos dar şi sfâşierea lăuntrică transfigurată a Mamei sale: sunt cele două teme dezvoltate de cardinalul arhiepiscop emerit de Bologna, Giacomo Biffi, în meditaţiile de Postul Mare ţinute miercuri dimineaţă.
Ins: secvenţe muzicale de la liturgia Orei Laudelor.
Acţiunea decisivă a răscumpărării creştine pleacă de la un banchet şi conţine o chemare extrem de umană pentru memoria omului: „Faceţi aceasta în amintirea mea”. În timpul ultimei cine Fiul lui Dumnezeu cere oamenilor să nu fie uitat. De la aceste două premise, amintire şi banchet, cardinalul Biffi a scos cânteva gânduri despre importanţa Joii Sfinte. Euharistia, înfiinţată în acea zi, este în mod esenţial o amintire, un memorial, capabil să străbată două milenii de istorie, adesea dispersată şi neatentă, a omenirii pentru a-l pune din nou pe Fiul Creatorului în mâinile făpturilor sale. Este o memorie providenţială, pentru că realizându-se, permite omului să-şi amintească de Isus chiar când este distrat. Dar, a precizat predicatorul, este în acelaşi timp o amintire ce trebuie ţinută trează. Atunci, faptul de a fi creştin înseamnă a acorda zilnic puţină atenţie la ceea ce a spus şi a făcut Cristos; la ceea ce este Cristos. Şi acest lucru este fundamental deoaerce a-şi aminti de Cristos îi permite omului să înţeleagă cine este şi el însuşi şi care este scopul pentru care trăieşte. Dacă Cristos este Mântuitorul atunci, a notat predicatorul Exerciţiilor spirituale, noi nu suntem autonomi ci salvaţi, mântuiţi. Această conştiinţă creştină este opusul omului din timpul nostru, care, a remercat cardinalul Biffi, este afectat de angoasa subtilă privind locul său în felurita lume a Creaţiei. La rândul său aspectul convivial al Ultimei Cine - reflex al prieteniei şi solidarităţii care se subînţeleg în actul umil şi uman al mesei - devine anticipare a ospăţului ceresc. În afară de aceasta, scena Cenaclului cuprinde şi astectul trădării. Între cele pe care le îndură, Isus trăieşte şi suferinţa amară şi acută a ingratutudinii, a nerecunoştineţei şi infidelităţii. Cardinalul a încheiat invitând la rugăciune pentru ca până în ultima clipă a vieţii să putem avea darul statorniciei şi al unei inimii recunoscătoare.
Ins: - secvenţe muzicale de la liturgie Orei a Treia.
Din Cenaclu la Ghetsemani. În Grădina Măslinilor, a amintit cardinalul în cea de-a doua meditaţie de miercuri dimineaţă, iese în evidenţă umanitatea lui Isus. Îl simţim aproape cu slăbiciunea din momentul rugăciunii, repulsia faţă de suferinţă, care totuşi se rezolvă într-o ofrandă adusă Tatălui. Cristos, doar la un pas de Patima sa, devine astfel primul preot care mijloceşte pentru omenire. În ceasul agoniei Isus, pentru a învinge slăbiciunea încercării, s-a rugat şi mai intes. Şi acest lucru ne arată cum trebuie înfruntată suferinţa de către un creştin: nu prin răzvrătire sterilă, sau prin recursul la filozofii neconcludente, nici printr-un stoicism curajos. Suferinţa trebuie înfruntată prin căutarea încrezătoare şi pasionată a lui Dumnezeu în rugăciune. Şi, un pas mai departe, printr-o supunere totală faţă de Dumnezeu Tatăl, care în mod cert va răspunde cererilor noastre juste dar printr-o înţelepciune mai înaltă decât propunerile şi aşteptările noastre. Şi în acest caz, Cristos ne oferă exemplu: Dumnezeu, a afirmat predicatorul Exerciţiilor de Postul Mare ce au loc în Vatican, nu-i ia Fiului încercarea morţii dar face astfel ca moartea să devină începutul vieţii: aproape constrânge moartea ca să se înroleze sub steagul Învierii. Dar pentru a înţelege cu adevărat şi pe deplin Crucea, trebuie să privim la Calvar cu ochii Mariei, care a rămas, curajoasă, aproape de chinul cumplit al Fiului său. Conştiinţa că jertfa lui Isus dobândea răscumpărarea pentru oameni nu i-a redus sfîşierea lăuntrică, dar aceasta a fost transfigurată. Împreună cu cele ale lui Isus, a îndemnat în încheirea meditaţiei cardinalul Biffi, nu trebuie uitate durerile Mariei.
Ins: - Secvenţe muzicale de la liturgia Orei Vesperelor.
Marţi după-amiază, cardinalul Biffi a oferit Pepei şi Curiei Romane o mărturie asupra temei „Avertismentul profetic al lui Vladimir Sergheevici Soloviov”, folozof rus, anii 1853-1900, prieten al scriitorului Dostoievski. Pentru cardinal, învăţătura lăsată de marele filozof rus este că Creştinismul nu poate fi redus la un ansamblu de valori. În centrul faptului de a fi creştini stă în realitate întâlnirea personală cu Isus Cristos.
Vor veni zile în care în creştinătate se va încerca să se reducă faptul mântuirii la o simplă serie de valori. Un pasaj fundamental din ultima operă a lui Soloviev, Trei dialoguri despre sfârşitul istoriei universale şi povestirea despre Anticrist, s-a aflat în centrul reflecţiei cardinalului Biffi. Filozoful rus, mort în anul 1900 prezisese cu mare ascuţime de spirit tragediile secolului al XX-lea. În Dialoguri, Anticrist se prezintă ca pacifist, ecologist şi ecumenist. Va convoca un conciliu ecumenic şi va căuta consensul tuturor confesiunilor creştine dând fiecăruia ceva. Masele îl vor urma, cu excepţia unor mici grupuri de catolici, de ortodocşi şi de protestanţi. La insistenţa lui Anticrist, aceştia vor răspunde: „Tu ne dai totul, în afară de ceea ce ne interesează: Isus Cristos”. Această povestire, a comentat cardinalul Biffi, ne este de avertisment. Astăzi, de fapt, există riscul de a avea un Creştinism care îl pune în paranteze pe Isus cu Crucea şi Învierea sa.
Desigur, a adăugat, dacă ne-am limita la a vorbi despre valori împărtăşite am fi mult mai acceptaţi în transmisiunile de la televiziune precum şi în saloanele frecventate de lumea bună. Dar astfel am fi renunţat la Isus, la realitatea răscolitoare a Învierii. Acesta, a averitzat, este un pericol care îi paşte pe creştinii timpurilor noastre. Arhiepiscopul emerit de Bologna a spus că Fiul lui Dumnezeu nu poate fi tradus într-o serie de proiecte bune ce pot fi omologate după mentalitatea mondenă dominantă. Bineînţeles, a precizat, aceasta nu înseamnă o condamnare a valorilor, care totuşi trebuie să fie supuse unui atent discernământ. Există, de fapt, valori absolute precum binele, adevărul, frumosul. Cine le percepe şi le iubeşte, îl iubeşte şi pe Cristos, deşi nu o ştie, deoarece el este adevărul, frumuseţea, dreptatea. Sunt apoi valori relative precum solidaritatea, iubirea pentru pace şi respectul faţă de natură. Dacă acestea se absolutizează, dezrădăcinându-se, sau chiar contrapunându-se vestirii faptului salvator, atunci aceste valori devin instigaţii la idolatrie sau obstacole pa calea Mânturii. În concluzie, dacă creştinul, pentru a se deschide lumii şi a dialoga cu toţi, alterează sau diluează faptul aducător de mântuire, atunci îşi împiedică singur legătură personală cu Cristis şi se regăseşte de partea lui Anticrist.
 
Aici, serviciul nostru audio: