Participarea Papei Benedict al XVI-lea la Exerciţii spirituale, un exemplu de urmat

(RV – 25 februarie 2007) În perioada 25 februarie – 3 martie, au loc – în capela Redemptoris Mater din Vatican – Exerciţiile spirituale cu participarea Sfântului Părinte şi a membrilor Curiei Romane.
Propuse de cardinalul Giacomo Biffi, arhiepiscop emerit de Bologna, meditaţiile din acest an au ca temă îndemnul Sfântului Paul din Scrisoarea către Coloseni: „Căutaţi cele de sus unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Cugetaţi la cele de sus şi nu la cele de pe pământ” (Col 3, 1-2)
Programul Exerciţiilor spirituale este împărţit în două: dimineaţa, la ora 9, celebrarea orei Laudelor, apoi prima meditaţie; la ora 10.15, celebrarea Orei a Treia urmată de meditaţie. După-amiaza, la ora 17 meditaţie iar la ora 17.45, celebrarea Vesperelor, adoraţie şi binecuvântare euharistică.
Despre istoria şi importanţa Exerciţiilor spirituale ne vorbeşte părintele Danilo Zanella, vicepreşedintele federaţiei italiene „Exerciţii spirituale” şi directorul Casei de Exerciţii spirituale din Torreglia, dieceza de Padova. Când a luat naştere această practică religioasă?
INS – „Dacă privim la viaţa lui Cristos, putem spune că el, mergând în pustiu, luptă împotriva celor trei idolatrii reprezentative care încătuşează şi viaţa noastră: preamărirea puterii, a bogăţiei şi a plăcerii. Putem, însă, spune că Sfântul Ignaţiu de Loyola este părintele exerciţiilor spirituale, acestea fiind rodul profundei experienţe spirituale, de convertire, pe care sfântul o trăieşte în jurul anului 1500, la Manresa, în Spania”.
În istoria Bisericii, în afara Sfântului Ignaţiu de Loyola, mai există şi alţi sfinţi care au îmbogăţit practica Exerciţiilor spirituale?
INS – „Sigur, nu există doar spiritualitatea ignaţiană, care rămâne o adevărată comoară spirituală. Avem spiritualitatea Sfântului Ioan al Crucii, cea a Sfintei Tereza de Avila. E important de amintit că o încurajare a practicării Exerciţiilor spirituale a venit de la Conciliul Vatican II, unde s-a amintit că spiritualitatea fără teologie este oarbă, iar teologia fără spiritualitate este moartă”.
Dar, cât sunt de importante Exerciţiile spirituale pentru un creştin al zilelor noastre?
INS – „În zgomotul şi frenezia acestor timpuri, a te opri un moment pentru a pune ordine în propria viaţă, pentru a te elibera de sentimente şi de trăiri dezordonate şi, mai ales, pentru a te învinge pe tine însăţi, este extrem de necesar, de aceea exerciţiile spirituale trebuie făcute cunoscute şi propuse credincioşilor”.
Sfântul Părinte este un exemplu pentru credincioşi, prin anualele Exerciţii spirituale
INS – „Sfântul Părinte, asemenea predecesorilor săi şi alături de colaboratorii lui, dă un preţios exemplu credincioşilor. Gândiţi-vă cât trebuie să fie de ocupat, în calitatea sa de păstor universal al Bisericii Catolice, dar găseşte timp pentru Exerciţiile spirituale, iar mesajul pe care îl transmite credincioşilor este acesta: se găseşte mereu timp pentru a face lucrurile la care ţinem, pe care le iubim”.
Printre cei care au trecut pragul Casei de Exerciţii spirituale pe care o conduceţi, cine v-a lăsat cea mai frumoasă amintire?
INS – „Papa Ioan al XXIII-lea, pe vremea când era patriarh de Veneţia a lăsat un exemplu extraordinar de frumos cu acea Sapientia Cordis - Înţelepciune a Inimii, prin capacitatea sa exemplară de contemplaţie. Am avut, apoi, norocul de a-l vedea – de aproape – pe Papa Luciani, mergând cu pasul sprinten al unui om de la munte şi cu rozariul în mână, în plină comuniune cu Domnul… ”.
Părinte Zanella, cine nu are posibilitatea de a participa la un curs, organizat, de exerciţii spirituale…?
INS – „L-aş sfătui să urmeze îndemnul lui Ioan Paul al II-lea, acela de a frecventa parohia căreia îi aparţine, căci parohia trebuie să devină şcoală de rugăciune şi de spiritualitate”.
 
Aici, serviciul nostru audio: