Preotul este păstorul care merge înaintea poporului lui Dumnezeu pe calea rugăciunii, a iertării şi carităţii: întâlnirea lui Benedict al XVI-lea cu parohii şi clerul diecezei de Roma la începutul Postului Mare

(RV - 22 februarie 2007) Un dialog sincer, amplu şi fecund străbătut de sensul bucuriei şi comuniunii care uneşte preoţii diecezei de Roma cu episcopul lor. În acest spirit s-a desfăşurat joi dimineaţă în Aula Binecuvântărilor, situată exact deasupra atriumului bazilicii Sfântul Petru (cu deschidere spre balconul central al bazilicii San Pietra de unde papa dă Binecuvântările solemne, la sărbătorile Crăciunului şi Paştelui) întâlnirea lui Benedict al XVI-lea cu preoţii romani conduşi de cardinalul vicar Camillo Ruini. Papa a răspuns la întrebările puse de 9 preoţi privind teme dintre cele mai variate, de la pastoraţia tinerilor la importanţa Sanctuarelor şi de la mişcările ecleziale la arta sacră ca mijloc de evanghelizare.
Sunt mulţumit să fiu episcopul „unei mari dieceze”, iar a vedea atâţia preoţi îmi dă „mult curaj”. A început cu această recunoaştere dialogul dintre Benedict al XVI-lea şi parohii romani. O confruntare sinceră, într-un climat deosebit de cordial, marcat de multe aplauze precum şi de momente de umorism. Răspunzând unui preot de la Sanctuarul Divinei Iubiri, Benedict al XVI-lea a subliniat că locuri ca acesta ne fac să trăim experienţa unei rugăciuni de generaţii de-a lungul veacurilor. A pus astfel accentul pe valoarea evlaviei populare şi a întâlnirii cu devoţiunea mariană. De aceea, Sanctuarele sunt fundamentale pentru Biserică. A reamintit astfel, pelerinajele din ţinutul său bavarez la Sanctuarul din Altötting, momente în care tinerii redescoperă propria conştiinţă creştină. Şi tocmai pastoraţiei tineretului pontiful i-a dedicat o parte însemnată a reflecţiilor sale. Este important, a avertizat, ca tinerii să fie însoţiţi în drumul de convertire. Un drum posibil şi rezonabil, şi pentru tineretul de astăzi:
Ins: - „Ştim că tineretul trebuie să fie într-adevăr o prioritate a muncii noastre pastorale, deoarece tineretul trăieşte într-o lume afaltă departe de Dumnezeu. A găsi în acest context cultural al nostru întâlnirea cu Cristos, viaţa creştină şi viaţa credinţei este foarte dificil. Tinerii au nevoie de multă însoţire pentru a putea găsi realmente această stradă”.
Privind la Postul Mare, a adăugat, trebuie să recunoaştem că e nevoie de răbdare, încredere şi curaj în a persevera pe drumul spre Isus. Trebuie să-i facem pe tineri să înţeleagă că Isus nu este un mare profet. În el, vedem Chipul lui Dumnezeu, Chipul iertării şi al iubirii. Răspunzând unei alte întrebări, papa Benedict s-a oprit asupra importanţei lecturii Sfintei Scripturi, căreia îi va fi dedicat viitorul Sinod al episcopilor. O lectură ce trebuie să fie integrală. Biblia trebuie citită în unitatea ei. Este un drum unic, a continuat, în care o parte o explică pe alta. Pe de altă parte, a relevat, în Cristos găsim cheia a toate. Sfânta Scriptură, a fost reflecţia Sfântului Părinte, este un drum care are o direcţie, poartă la Crucea lui Cristos. Papa a reafirmat apoi că Sfânta Scriptură trebuie citită întodeauna într-o perspectivă nu doar istorică şi cristologică, dar şi ecleziologică, pentru că toate pasajele ei sunt paşi ai poporului lui Dumnezeu. A fost apoi la rând tema Mişcărilor ecleziale. Este nevoie de un dialog la toate nivelurile, a sugerat Sfântul Părinte, dar „nu trebuie stinse carismele”:
Ins: - „Dacă Domnul ne dă noi daruri, trebuie să fim recunoscători deşi sunt incomode aceste noi daruri. Este un lucru frumos că se nasc fără o iniţiativă din partea ierarhiei. Izvorăsc dintr-o iniţiativă de la bază, de jos - cum se spune - dare este şi o iniţiativă realmente de sus, adică de la darurile Duhului Sfânt, care dau naştere la noi forme de viaţă a Bisericii aşa cum s-a întâmplat în toate secolele”.
Într-un alt răspuns, papa Benedict a recunoscut că credinţa în Italia este încă profund înrădăcinată, chiar dacă ameninţată de multe provocări. Apoi a amintit că Biserica este înainte de toate o realitate spirituală:
Ins: - „Putem atrage şi poporul nostru în această viziune, pentru ca să înţeleagă că Biserica nu este o mare structură, unul dintre aceste orgnisme supranaţionale. Biserica, deşi este trup, este trupul lui Cristos şi de aceea un trup supranaţional, cum spune Sfântul Paul. Biserica nu este o organizaţie supranaţională, nu este un corp administrativ, nu este un corp de putere. Nu este nici o agenţie socială, deşi face o muncă socială, dar este un corp spiritual”.
Cu referire la echilibrul personal în a trăi dimensiunea spirituală şi pastorală, papa Benedict al XVI-lea a răspuns printr-o replică inspirată din modul de viaţă al lui Isus:
Ins: - „Evangheliile ne spun: ’Ziua lucra, noaptea era pe munte cu Tatăl şi se ruga’. Eu trebuie, aici, să mărturisesc slăbiciunea mea, pentru că noaptea nu pot să mă rog, aş vrea să dorm noaptea, dar... (aplauze)...totuşi de puţin timp liber pentru Domnul este într-adevăr nevoie”.
În fine, pontiful a oferit o reflecţie asupra importanţei artei sacre, definită o cateheză mereu vie, o comoară de care Italia este bogată în mod inestimabil. Şi această bogăţie artistică, a afirmat, demonstrează că Biserica în ciuda păcatelor şi slăbiciunilor sale, nu a fot nicidată un corp de opresiune, dar întotdeauna izvor de inspiraţie”.
La rândul său, în cuvântul de salut, cardinalul vicar Camillo Ruini a subliniat importanţa acestei întâlniri, în care preoţii dicezei de Roma au putut prezenta liber Papei „propriile întrebări, aşteptări, speranţe şi dificultăţi”. Cardinalul vicar a pus totodată accentul pe tema dezvoltată anul acesta de pastorala diecezană, adică bucuria credinţei şi educaţia noilor generaţii. O sarcină deosebit de angajantă gândindu-ne mai ales la tineri, care sunt cel mai mult expuşi proceselor de secularizare şi descreştinare.

Aici, serviciul nostru audio: