Papa evocă o mie de ani de la naşterea Sfântului Petru Damian, care a voit să-i fie scris pe mormânt: „Ceea ce eşti tu, eu am fost; ceea ce sunt eu vei fi şi tu”

(RV – 22 februarie 2007) Tensiunea armonioasă dintre solitudine şi comuniune creează mediul prielnic pentru o autentică mărturie creştină. Este una din învăţăturile Sfântului Petru Damian, episcop şi învăţător al Bisericii, anii 1007-1072, a cărui memorie liturgică s-a celebrat miercuri, 21 februarie. La sărbătorirea unui mileniu de la naşterea acestui sfânt, Papa Benedict al XVI-lea a voit să-l amintească într-o scrisoare, adresată Congregaţiei camaldoleze a Ordinului Sfântului Benedict, comunitate religioasă fondată pe experienţa Sfântului Romuald, al cărui biograf a fost Petru Damian.
Scrisoarea a fost citită de cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone, marţi 20 februarie, cu ocazia prezentării celui de-al patrulea volum, conţinând poezii şi rugăciuni, a Operei Omnia a Sfântului Petru Damian, publicată de editura „Città Nuova” („Oraş nou”).
În scrisoare, Sfântul Părinte scrie: „Împlinirea a 1000 de ani de la naşterea Sfântului Petru Damian constituie o ocazie cât se poate de oportună pentru a aprofunda aspectele caracteristice personalităţii sale poliedrice, de persoană studioasă, de eremit, de om al Bisericii şi, mai ales, de îndrăgostit de Cristos. În existenţa sa, Sfântul Pentru Damian, demonstrează o fericită sinteză între viaţa eremitică şi activitatea pastorală. Ca eremit, întruchipa acea radicalitate evanghelică şi acea iubire, fără rezerve, faţă de Cristos, atât de bine exprimată în regula Sfântului Benedict: 'Nimic, absolut nimic să nu fie pus înaintea iubirii faţă de Cristos'. Ca om al Bisericii, a acţionat ca un înţelept vizionar, luând – când a fost necesar – chiar decizii îndrăzneţe, curajoase. În însufleţirea dintre viaţa eremitică şi îndatoririle ecleziastice este cuprins întregul său parcurs uman şi spiritual”.
Papa aminteşte, de asemenea, că Sfântul Petru Damian a fost „sufletul reformei gregoriene, care a marcat trecerea de la primul la cel de-al doilea mileniu de creştinism, şi susţinătorul unei mai mari - libertas Ecclesiae - libertăţi a Bisericii.
Despre cum poate fi interpretată libertatea eclesiastică în zilele noastre, la un mileniu de la naşterea sfântului care a cerut să-i fie scris pe mormânt: „Ceea ce eşti tu, eu am fost; ceea ce sunt eu vei fi şi tu”, ne vorbeşte cardinalul secretar de stat Tarcisio Bertone:
INS – „Ştim că, în prezent, libertas Ecclesiae se înscrie în contextul mai amplu al libertăţii religioase, principiu valabil nu doar pentru Biserică, ca atare, acest principiu fiind aplicabil fiecărei persoane, fiecărei confesiuni şi minorităţi religioase. Am vorbit, recent, şi cu exponenţii politicii italiene despre necesitatea tutelării şi salvgardării minorităţilor creştine, în special în ţările Mediului Orient, aşa încât aceste comunităţi să nu fie distruse sau izolate într-un nou tip de ghetou”.

Aici, servciul nostru audio: