Într-o societate multi-religioasă, izgonirea Bisericii în sfera privată este semn
al unui laicism depăşit: susţine prof. C. Cardia, vorbind despre aniversarea Pactelor
Laterane şi a Concordatului dintre Italia şi Sf. Scaun
RV 19 feb 2007. Sf. Scaun şi Statul Italian au celebrat luni încheierea,
în 1929, a Pactelor Laterane şi revizuirea Concordatului, în 1984. Cele două aniversări
au fost celebrate la Ambasada Italiei pe lângă Sf. Scaun, în prezenţa preşedintelui
italian Giorgio Napolitano şi a cardinalului secretar de stat Tarcisio Bertone. Cum
poate fi evaluată în ansamblu perioada celor 23 de ani care au trecut de la revizuirea
Pactelor Laterane? Răspunde unul dintre "părinţii" Concordatului revizuit în 1984,
profesorul de drept ecleziastic Carlo Cardìa, de la Universitatea Roma III, la microfonul
redacţiei centrale:
Ins – "Ne aflăm într-o perioadă foarte bună, în care nu
s-a ivit nicio controversă, nici în privinţa Concordatului şi nici despre chestiuni
relevante între Stat şi Biserică. Au fost ani foarte senini din punct de vedere juridic
şi în aceşti ani – subliniez acest lucru – Concordatul a deschis calea la încheierea
unor Acorduri cu alte confesiuni religioase, a deschis drumul unei libertăţi religioase
mai ample în Italia. Concordatul a fost primul act care a început să meargă pe acest
drum". Principiul laicităţii Statului, şi prin urmare, limitarea sferei de
acţiune a Bisericii, din când în când este din nou pus în discuţie.
De ce ?
Ins – "Să spunem imediat un lucru: laicitatea Statului, mai ales
în forma în care s-a construit în secolul XX după epoca totalitarismelor, recunoaşte
Bisericilor cea mai amplă sferă de libertate. Şi aş mai adăuga că este sistemul democratic
cel care recunoaşte Bisericii şi Bisericilor libertatea de gândire, de cuvânt şi de
acţiune. În trecut, laicismul voia să alunge Bisericile în sfera privată, voia ca
acestea să nu vorbească, să se ocupe numai de rituri şi de cult. Astăzi, noi suntem
pe o poziţie diversă. Sfera Bisericii este sfera tuturor celorlalte mari forţe sociale.
Este liberă să acţioneze, este liberă să-şi exprime opiniile. Apoi, natural, cetăţenii,
fiecare cu propria conştiinţă, vor evalua ceea ce afirmă Biserica şi Bisericile, şi
vor face alegerile lor. Acesta este principiul laicităţii moderne". Dar când
Biserica se exprimă în privinţa unor teme sociale, poate fi vorba de ingerinţă?
Ins
– "Contingenţa acestor zile şi săptămâni (din Italia – n.r.) a scos la suprafaţă
această instanţă singulară: când o Biserică îşi exprimă propria opinei, într-un mod,
de altfel, public, s-a spus că este o ingerinţă. Aduc un exemplu pe această temă din
Statele Unite (...), unde, după cum ştim, sunt prezente multe Biserici. Multe dintre
ele vorbesc, acţionează şi chiar într-un mod, am spune noi, "strigat". Ei bine, toate
acestea se întâmplă în Statele Unite fără ca cineva să aibă de ceva de obiectat. Care
este problema italiană? Aceasta se iveşte în momentul în care Biserica se face interpretă
a valorilor generale – pentru că în aceste zile se vorbeşte de valori generale ne-confesionale
– sunt unii care nu se simt siguri pe acest teren, pentru că îşi dau seama că la nivel
popular, anumite lucruri sunt simţite, drept care fac apel la criteriul laicităţii,
dar este o laicitate depăşită, de care vorbeam înainte". Aşadar, materia cuprinsă
în legea privind drepturile uniunilor de fapt, este o temă asupra căreia Biserica
poate şi trebuie să se pronunţe?
Ins – "Dacă Biserica nu vorbeşte în materie
de credinţă şi morală, atunci despre ce altceva trebuie să vorbească? Să spunem punem
puţin lucrurilor aşa cum stau: când Biserica intervine pe teme precum pace, convieţuirea
paşnică, sau chiar pe teme mai aproape de politică, dacă ceea ce spune este acceptabil
pentru o parte politică, aceasta aplaudă, iar dacă ceea ce spune nu este acceptat
de morala acestei părţi politice, atunci Biserica este acuzată de ingerinţă. (...)
Dar dacă Biserica se poate pronunţa, de exemplu, asupra structurii federale, cum ar
putea să nu aibă dreptul de a vorbi în materie de etică şi familie? Aici este întocmai
o contradicţie în linie de principiu".