Prezenţa păcatului în Biserică, necesitatea unei convertiri continue şi bogăţia Cuvântului lui Dumnezeu - temele centrale din colocviul papei Benedict al XVI-lea cu studenţii Seminarului Roman Major, sâmbătă seară.

RV 18 feb 2007. Prezenţa păcatului în Biserică şi necesitatea unei convertiri continue, în temele colocviului pe care papa Benedict al XVI-lea l-a avut sâmbătă seara la Seminarul Roman Major, la sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria a Încrederii, patroana cerească a institutului de formare. Răspunzând la întrebările seminariştilor, Papa a subliniat importanţa de a trăi Euharistia, de a accepta suferinţa ca învăţătoare a vieţii şi de a nu crede celor care promit o viaţă uşoară şi comodă.
A fost un colocviu confidenţial, cel în care Benedict al XVI-lea a vorbit liber, fără text scris, cu seminariştii: un dialog în care şi-au dat mâna amintiri şi surâsuri, presărat cu întrebări pe teme delicate precum păcatul şi carierismul în Biserică. "Ce atitudine trebuie asumată în faţa acestor problematici?" – a fost întrebarea unui student teolog:
Ins – "O întrebare nicidecum uşoară... (surâde) Dar Domnul ştie, ştia încă de la început că în Biserică există şi păcatul şi din smerenie este important să recunoaştem aceasta şi să vedem păcatul nu numai în ceilalţi, în structuri, în înaltele îndatoriri ierarhice, dar şi în noi înşine; să fim astfel mai umili cu noi înşine şi să învăţăm că nu contează poziţia pe care o avem înaintea Domnului ci să stăm în iubirea lui şi să facem să strălucească iubirea lui".
Despre atitudinea în faţa suferinţei, Papa a subliniat necesitatea de a înţelege mai întâi de toate că suferinţa este o parte esenţială pentru maturizarea umană. Isus însuşi, a continuat Sf. Părinte, a spus că avea să sufere pentru mântuirea lumii şi celui care vrea să-i urmeze, să-şi ia propria cruce:

Ins – "Suntem întotdeauna ca Petru când îi spune Domnului: 'nu, Doamne! Acesta nu poate fi cazul tău, tu nu trebuie să suferi, noi nu vrem să ducem Crucea, vrem să creăm o Împărăţie mai umană, mai frumoasă, aici, pe pământ'. Este total greşit: cine promite o viaţa doar veselă, comodă, minte, pentru că nu acesta este adevărul omului. Şi apoi, trebuie să fugi în falsele paradisuri şi chiar în acest fel nu se ajunge la bucurie ci la autodistrugere".
Creştinismul ne vesteşte bucuria, a afirmat Benedict al XVI-lea, o bucurie care creşte pe calea iubirii, o cale însă ce cunoaşte umbra Crucii. Dar este necesară şi o reacţie în faţa suferinţei:

Ins – "Trebuie să facem ce e posibil ca să învingem suferinţele umanităţii şi să ajutăm persoanele care suferă, care sunt atâtea în lume; să descoperim o viaţă bună şi să fim eliberaţi de relele cauzate de noi înşine: foametea, epidemiile, etc...".
Celui care se pregăteşte la preoţie, ca să înfrunte anevoiosul exerciţiu de discernământ, Benedict al XVI-lea a sugerat apoi să se inspire constant din Cuvântul lui Dumnezeu, de citit în comuniune cu Biserica, dar şi la nivel personal, să-l interpreteze ca glasul Domnului care vorbeşte în acest astăzi. Dar cum să ne raportăm la slăbiciunile omeneşti – a întrebat un alt seminarist – când suntem conştienţi de a fi încă departe de o adevărată coerenţă cu 'da'-ul spus lui Dumnezeu, pe care mulţi cred că l-au spus cu fermitate şi curaj:

Ins – "Este bine să recunoaştem propria slăbiciune pentru că astfel ştim că avem nevoie de harul Domnului. Domnul ne mângâie. În colegiul apostolilor era nu numai Iuda dar şi ceilalţi apostoli buni. Petru a căzut şi de atâtea ori Domnul îi reproşează încetineala, închiderea inimii apostolilor, puţina credinţă pe care o au. Aşadar, ne arată că nimeni dintre noi nu este pe înălţimea acestui mare da".
Şi în această conştientizare, a adăugat papa, este nevoie şi de o atitudine de convertire continuă: "Să recunoaştem că avem nevoie de o convertire permanentă, nu suntem niciodată pur şi simplu ajunşi, să acceptăm fragilitatea noastră ci să rămânem pe cale, să nu renunţăm ci să mergem înainte şi prin sacramentul spovezii să ne convertim în continuu pentru un nou început şi astfel să creştem, să ne maturizăm în Domnul, în comuniunea noastră cu Domnul".
Sf. Părinte a precizat că este nevoie de statornicie. Şi în acest sens i-a mulţumit Domnului pentru cardinalul Carlo Maria Martini: într-o scrisoare primită sâmbătă de papa, cardinalul îşi manifestase gratitudinea pentru urările primite cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, afirmând că este mereu nevoie de har şi de perseverenţă.
Celui care se apropie de hirotonirea preoţească, Benedict al XVI-lea i-a recomandat să nu neglijeze Euharistia şi Liturgia Orelor, să cultive prietenia cu ceilalţi preoţi şi laici. Despre amintirile sale din seminar, Sf. Părinte a povestit că între materiile de studiu, prefera filosofia şi exegeza Sfintei Scripturi:

Ins – "M-a fascinat la început mai ales figura Sfântului Augustin şi apoi, şcoala Sfântului Augustin din Evul Mediu, Sfântul Bonaventura, marii franciscani, figura Sfântului Francisc. Pentru mine era fascinantă mai ales această mare umanitate a Sf. Augustin. A trebuit să lupte spiritual pentru a găsi încet încet intrarea în Cuvântul lui Dumnezeu, în viaţa cu Dumnezeu, în marele 'da' spus Bisericii sale".
La încheierea întâlnirii, papa s-a oprit la cină cu seminariştii.

Aici, serviciul nostru audio: