Fără respectul legii naturale, viaţa, familia şi societatea sunt victime ale relativismului etic

(RV – 13 februarie 2007) „Ştiinţa şi credinţa pot şi trebuie să dialogheze, dar nu tot ceea ce este posibil, din punct de vedere ştiinţific, este şi legitim, din punct de vedere etic” a spus papa Benedict al XVI-lea celor aproximativ 200 de participanţi la Congresul internaţional privind dreptul natural, pe care i-a primit în audienţă luni dimineaţă.
Organizat de Universitatea Pontificală Laterană, din Roma, în perioada 12-14 februarie, congresul îşi propune o analiză a lumii contemporane în care deriva relativistă loveşte societatea în mod dramatic. Efectele încălcării legilor morale naturale se răsfrâng asupra vieţii umane, adesea obiect al arbitrarului, dar şi asupra familiei fondată de Dumnezeu pe iubirea conjugală.
Centrat pe legea morală naturală, discursul papei – adresat teologilor, juriştilor şi oamenilor de ştiinţă ce participă la congres – a făcut referiri la tendinţa omului de a uita de existenţa lui Dumnezeu şi de a trăda acea legea „scrisă în inima omului”, şi care are întâietate faţă de oricare altă lege umană şi faţă de orice descoperire ştiinţifică; şi, această lege divină corespunde principiului de „a face ceea ce este bine, evitând răul”. Însă, respectarea vieţii, a dreptului la libertate, necesitatea justiţiei şi a solidarităţii, ce derivă din acest principiu, sunt deseori încălcate de arbitrarul politic sau de manipulări ideologice, fruct al unei viziuni umane ce exclude orice normă etică şi care tinde să idolatrizeze progresul.
Cu ce efecte?
INS – „Vedem cu toţii marile avantaje ale progresului dar vedem, de asemenea, din ce în ce mai numeroase ameninţări de distrugere a darului naturii, prin modul nostru nefiresc de a acţiona. Mai există şi un alt pericol, mai puţin vizibil, dar nu şi mai puţin îngrijorător: modalitatea prin care ajungem să cunoaştem din ce în ce mai mult structurile raţionale ale materiei ne face din ce în ce mai incapabili de a vedea izvorul acesteia, raţiunea creatoare”
De aceea, spune Sfântul Părinte, este urgentă reflecţia asupra legii naturale, ca sursă de norme care precede oricărei legi umane şi care nu admite abateri:
INS – „La un astfel de principiu, de respectare a vieţii umane – dar al lui Dumnezeu – din momentul conceperii şi până la sfârşitul natural al acesteia – corespunde datoria de a căuta adevărul, condiţia necesară pentru o autentică maturizare a persoanei. O altă instanţă fundamentală a omului este libertatea, ţinând cont de faptul că libertatea umană este mereu împărtăşită cu libertatea celorlalţi. […] Şi cum să nu fie menţionată necesitatea justiţiei, dar şi speranţele de solidaritate pe care le nutresc persoanele aflate în dificultate, speranţe de ajutor din partea acelora care au avut parte de un trai mai îndestulat”.

Cu mult realism, papa a denunţat condiţionările impuse de imperialismul „pozitivismului juridic”, în baza căruia interesele private sunt transformate în drepturi când, de fapt, baza oricărei legi naţionale sau internaţionale este şi rămâne lex naturalis (legea naturală):
INS – „Legea naturală este, în definitiv, singurul bastion capabil să înfrunte arbitrarul puterii sau vicleşugurile manipulării ideologice. Prima preocupare pentru toţi, în special pentru cine are responsabilitate publică este aceea de a contribui la progresul conştiinţei morale, ce reprezintă progresul fundamental, fără de care celelalte înnoiri nu sunt autentice”.
Printre aplicaţiile concrete ale legii naturale, se află şi familia, înţeleasă ca „acea intimă comunitate de viaţă şi de iubire conjugală, fondată de Creator”, deci „o legătură sacră”, care nu depinde de arbitrarul uman.
INS – „Nici o lege făcută de către oameni nu poate să submineze norma scrisă de Creator, fără ca societatea să fie lovită, în mod dramatic, chiar la baza acesteia. Uitarea acestui lucru duce la slăbirea familiei, la penalizarea fiilor şi la un viitor şubred al societăţii.”
Dar, de ce este importantă conjugarea cercetării ştiinţifice cu etica?
INS – „ […] În acest sens, simt datoria de a spune, încă o dată că nu tot ceea ce este posibil, din punct de vedere ştiinţific, este şi legitim, din punct de vedere etic. Când tehnica reduce omul la un obiect al experimentelor, se ajunge la abandonarea subiectului slab la bunul plac al celui mai puternic. A se încredinţa orbeşte tehnicii, ca unic garant al progresului, fără a oferi, în acelaşi timp, un cod etic care să fie înrădăcinat în realitatea care se cercetează, înseamnă o violenţă împotriva naturii umane, cu grave consecinţe pentru toţi.”

Aici, serviciul nostru audio: