"Patrimoniul comun, izvor de inspiraţie pentru refacerea comuniunii depline": s-au încheiat la Roma lucrările Comisiei mixte de dialog între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe Orientale.

RV 06 feb 2007. S-au încheiat zilele trecute la Roma, cu primirea la Benedict al XVI-lea, lucrările Comisiei mixte internaţionale pentru dialogul ecumenic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe Orientale. Acestea din urmă sunt comunităţile care s-au separat de marea Biserică în 451, neacceptând unele formulări ale Conciliului de la Calcedon din acelaşi an.
Comisia mixtă care se va reuni la Damasc în ianuarie 2008, a înfruntat tema misiunii Bisericii, pornind de la mandatul misionar universal al lui Isus cel Înviat, tema mântuirii celor nebotezaţi şi al raportului Bisericii cu necreştinii, în fine, posibilitatea sau problema căsătoriilor mixte între botezaţi şi nebotezaţi. Asupra acestui subiect de dezbatere, trebuie amintite retincenţele Bisericilor Ortodoxe Orientale, având în vedere consecinţele care decurg din aceste căsătorii.
Care sunt, aşadar, temele de convergenţă spre o mai mare comuniune vizibilă? Ne răspunde mons. Johan Bonny, de la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor:
Ins 1 – "Papa în discursul său a citat un pasaj din enciclica Ut unum sint unde Ioan Paul al II-lea spunea că patrimoniul primului mileniu, pe care-l avem în comun noi catolicii şi ortodocşii, este o inspiraţie şi o paradigmă care ne poate ajuta să ne gândim la un model viitor de comuniune. Acest lucru este valabil nu numai pentru Bisericile din sfera bizantină dar şi pentru vechile Biserici orientale. Avem în comun patrimoniul ecleziologic, structura Bisericii, ministerul apostolic, cele şapte sacramente, spiritualitatea monahală. Întregul patrimoniu pe care-l aveam în comun pînă la conciliul de la Calcedon este în continuare izvor de inspiraţie şi un model pentru refacerea viitoare a unităţii".
Care este mărturia acestor Biserici, minoritare în Orientul Mijlociu?
Ins 2 – "Aş spune trei aspecte. Mai întâi, unitatea în diversitate. Toate Bisericile locale catolice şi ortodoxe sunt prezente în Orientul Mijlociu. Sunt oraşe precum Alep unde au reşedinţa şase, şapte episcopi pentru diferite comunităţi catolice şi ortodoxe. Cum putem fi o singură comunitate creştină în această mare varietate de tradiţii şi jurisdicţii? O altă provocare este aceea de a trăi ca şi comunitate creştină într-o societate majoritar musulmană. Ei trăiesc de veacuri în această lume, au instaurat deja raporturi de convieţuire cu vasta lume musulmană, dar acest lucru rămâne şi o sfidare. Al treilea, dezvoltarea, mai ales în Orientul Mijlociu, a creştinătăţii de cultură arabă: sunt şi creştini de cultură şi limbă arabă. Cum să înculturăm mesajul creştin, viaţa creştină, în ambientul arab – este o provocare şi se dezvoltă ceva care nu este uşor, dar e frumos".