A lăsat oficiul de prefect al Congregaţiei pentru Cultul Divin "în vârful picioarelor" retrăgându-se la o slujire care nu se lasă niciodată, rugăciunea: Benedict al XVI-lea la funeraliile cardinalului spaniol Antonio Maria Javierre Ortas celebrate vineri în bazilica San Pietro

(RV - 2 februarie 2007) Un păstor care şi-a trăit viaţa vestind tuturor că Isus Cristos este mereu cu noi. Prin viaţa şi misiunea sa, cardinalul Antonio Marìa Javierre Ortas a dat oamenilor un mesaj de speranţă: a spus papa Benedict al XVI-lea vineri la ora 12 în bazilica vaticană la omilia Liturghiei de înmormântare pentru cardinalul spaniol decedat joi la Roma la vârsta de 87 de ani. Papa a amintit serviciul prestat Bisericii de cardinalul Ortas la conducerea Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor subliniind caracterul jovial al acestui păstor „fidel şi generos, mereu disponibil şi cordial”, care, făcând parte din Familia religioasă a călugărilor salezieni, a plecat la cer a doua zi după comemorarea liturgică a sfântului Ioan Bosco, întemetorul Congregaţiei.
Papa a aminit de asemenea că lunga viaţă a cardinalului spaniol, născut în 1921, a fost animată „încă din tinereţe de un puternic spirit misionar”.
Ins: - „Urmând exemplul lui don Bosco ar fi voit să-şi trăiască vocaţia de călugăr salezian în contact direct cu tineretul, în ţinuturi de misiune, dar providenţa l-a chemat la alte slujiri. A fost astfel apostol în mediul universitar şi al Curiei Romane, fără să piardă însă ocazia de a desfăşura o intensă activitate spirituală în domeniul specific teologic şi în cel mai vast al culturii, animând mai ales grupuri de profesori şi de călugări, şi în calitate de capelan în rândul universitarilor”.
Fiind sărbătoarea Întâmpinării Domnului, papa s-a referit bătrânul Simeon care strânge în braţele sale pe pruncul Isus. Cuvintele sale răsună în această împrejurare cu deosebită emoţie:
Ins: - „Acum eliberează pe robul tău în pace, Stăpâne, după cuvântul tău” (Lc 2,29). ”Este - a explicat Benedict al XVI-lea - rugăciunea pe care Biserica o înalţă la Dumnezeu când coboară noaptea şi este cât se poate de semnifcativ faptul de a o repeta astăzi, gândindu-ne la acest frate al nostru ajuns la apusul vieţii sale pământeşti”.
Deci, „pentru omul care trăieşte în Cristos, moartea nu mai trezeşte teamă”. Răsună în suflet cuvintele lui Cristos pe care le-am ascultat la Evanghelia acestei liturghii: „Eu sunt pâinea ce vie coborâtă din cer. Dacă cinveva mănâncă din aceast pâine va trăi în veci iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (In 6,51) Această afirmaţie a lui Isus cuprinde în rezumat tot misterul său. Şi este mângâietor a o asculta şi medita în timp ce ne rugăm pentru un suflet de preot care a găsit în Euharistie centrul vieţii sale. Împărăşirea sacramentală, intimă şi perseverentă cu Trupul şi cu Sângele lui Cristos realizează o transformare profundă a persoanei iar rodul acestui proces interior care o implică total, este ceea ce afirmă despre sine apostolul Paul scriind Filipenilor: „Mihi vivere Christus est”, „Pentru mine a trăi este Cristos”(Fil 1,21). Atunci moartea este un „câştig” pentru că numai murind se poate realiza pe deplin acel „a fi-în-Cristos” pentru care comuniunea euharistică este o chezăşie pe acest pământ.
Papa Benedict a citat câteva scrisori pe care cardinalul Javierre Ortas le adresase lui Ioan Paul al II-lea „din care reiese tocmai această referinţă deosebită la Euharistie: totul gravitează în jurul EUHARISTIEI, scria cardinalul cu litere mari, în jurul acestui „baricentru”, adică centru de greutate. Papa s-a referit de asemenea la motoul episcopal al cardinalului defunct, Ego vobiscum sum:
Ins: - „Cardinalul Javierre Ortas a voit ca existenţa sa personală şi misiunea sa bisericească să fie un mesaj de speranţă; prin apostolatul său, urmând exemplul sfântului Ioan Bosco, s-a străduit să comunice tuturor că Isus Cristos este întotdeauna cu noi”.
Ca demn fiu spiritual al sfântului Ioan Bosco, a mai spus papa, cardinalul Ortas avea o evlavie profundă faţă de Maica Domnului căutând să-i imite stilul de slujire, discretă şi generoasă. Când a lăsat oficiul de prefect al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, a amintit pontiful, a făcut-o „în vârful picioarelor” pentru a se dedica „slujirii care nu trebuie lăsată niciodată: rugăciunea”. Benedict al XVI-lea a încheiat omilia citând citând un gând al cardinalului spaniol: „Este minunat - scria -că nu importă seria de păcate a vieţii noastre” deoarece „este de ajuns să ridici ochii şi să vezi gestul Mântuitorului care ne primeşte unul câte unul cu bunătatea sa nemărginită”.
El, fiu al patriei sfintei Tereza de Avila şi a sfântului Ioan al Crucii, de căte ori s-a rugat în inima sa în spiritul acestor marţi sfinţi:
Ins: secvenţe muzicale - „Nada te turbe, / nada te espante. Quien a Dios tiene / nada te falta /.../ Solo Dios basta”.

Aici, serviciul nostru în format audio: