Viaţa consacrată în cifre

RV 01 feb 2007. De Ziua Vieţii Consacrate, departamentul de profil al Curiei Romane a făcut cunoscut câteva date care ne permit o mai bună cunoaştere a prezenţei şi activităţii persoanelor consacrate.
Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică de drept pontifical sunt 1.788, dar există şi un număr mare de Institute de drept diecezan, circa 2.200, şi de Asociaţii de credincioşi înfiinţate de episcopi, cu perspectiva de a se transforma în Institute de Viaţă Consacrată.

Preoţii călugări sunt 137.058, membrii Institutelor Seculare sacerdotale 3.581, diaconii permanenţi călugări 524, călugării cu voturi solemne 55.030, membrii Institutelor seculare laice 280, pentru un total de bărbaţi conscraţi de 196.473. Călugăriţele sunt 47.626, iar surorile, 767.459 şi consacrate în Institute Seculare, 21.006, cu un total al femeilor consacrate de 836.091. Toate persoanele consacrate sunt 1.032.564, reprezentând circa 1/1000 din credincioşii catolici din întreaga lume.

Sunt numeroase operele de evanghelizare şi promovare umană: 63.073 de grădiniţe cu peste 6.300.000 de copii, 91.090 de şcoli elementare cu circa 28.000.000 de copii, 38.277 de şcoli gimnaziale şi licee cu circa 15.900.000 de tineri, în timp ce institutele de învăţământ superior şi universitar sunt frecventate de circa 4.500.000 de studenţi.

Un alt sector special în care activează persoanele consacrate este cel sanitar: 5.246 de spitale, 17.224 de dispensare şi ambulatorii, 648 de leprozerii şi 14.927 de case de cură pentru bătrâni şi dizabili. Pentru minori, sunt 10.163 de institute pentru copii în stare de abandon, 13.866 de cabinete de consultanţă familială, 30.531 de centre de formare pentru minori expuşi riscurilor sau pentru recuperarea lor socială, precum şi alte opere, pentru un total de 114.053.

Mănăstirile în lume sunt circa 3.529 cu circa 47.626 de călugăriţe şi 8.107 de novice şi postulante. În Europa se află mai mult de jumătate din mănăstiri, 2.252 şi de călugăriţe, 32.967. În ultimele decenii au apărut forme de federaţii de mănăstiri, circa 125, pentru o mai bună legătură între centrele de formare.