Sfinţii sunt oameni ca noi iar sfinţenia lor este rod al căinţei şi capacităţii de a reîncepe o viaţă nouă după orice păcat: Benedict al XVI la audienţa generală cu o cateheză despre Barnaba, Silvano şi Apolo, trei dintre tovarăşii de misiune ai sfântului Paul

(RV - 31 ianuarie 2007) Începând de la Papa şi până la credinciosul de rând, fiecare creştin este un simplu slujitor al Evangheliei şi al Bisericii. Toţi sunt chemaţi la sfinţenie şi la aceasta trebuie să tindă necontenit, având în vedere faptul că şi între sfinţi existau contrasete şi că la sfinţenie se ajunge nu printr-o viaţă fără păcat ci prin capacitatea de a se converti de la păcat.
Acestea sunt cele două învăţăminte, subliniate de lungi aplauze, care au caracterizat miercuri dimineaţă audienţa generală a lui Benedict al XVI-lea, ţinută în aula Paul al VI-lea din Vatican în prezenţa a circa 8 mii de credincioşi şi dedicată figurilor a trei dintre tovarăşii de misiune pe care i-a avut sfântul Paul. Este vorba de Barnaba, Sila sau Silvan şi Apolo.
Trei apostoli, modele de „dezinteres şi generozitate”, legaţi între ei de faptul de a fi fost, în timpuri şi moduri diferite, colaboratori ai sfântului Paul şi, prin aceasta, exemple de unitate într-o Biserică ce nu face deosebire în ceea ce priveşte devotamentul în a sluji Evanghelia şi miniştrii săi. În momentul când limitele omeneşti generează probleme de înţelegere şi în apostolii cei mai luminaţi, faptul devine „consolator”, este o mângâiere pentru noi, deoarece arată sfinţii ca oameni care au ajuns la o ţintă şi nu ca o elită de predestinaţi.

Îmbinând înţelepciunea biblistului cu umanitatea cea mai adevărată a personajelor din centrul catehezei sale, Benedict al XVI-lea a pus în lumină profilul lui Barnaba, al lui Silvan şi al lui Apolo, tovarăşi ai sfântului Paul în primele sale misiuni, dar şi oameni nu imuni de probleme în privinţa relaţiei, chiar dificile, între ei sau faţă de comunităţile care îi primeau. Cazul cel mai cunoscut, amintit de papa Benedict, este cel al lui Barnaba, primul care a risipit dubiile referitoare la convertirea lui Saul, existente în neîncrezătoarea comunitate de la Ierusalim, primul care a împărtăşit cu Paul o primă călătorie apostolică, dar şi primul care a ajuns la neînţelegere cu el asupra prezenţei lui Ioan Marcu în cea de-a doua călătorie. Şi aici observaţia papei Benedict al XVI-lea:
Ins: - „Prin urmare există şi între sfinţi contraste, discordii, controverse şi aceasta mi se pare lucru foarte mângâietor, pentru că vedem că sfinţii nu sunt căzuţi din cer, dar erau oameni ca noi, cu probleme şi chiar cu păcate. Însă sfinţenia consistă nu în a nu fi greşit sau păcătuit niciodată, sfinţenia creşte în capacitatea de convertire, de căinţă, de disponibilitate în a reîncepe şi mai ales în capacitatea de reconciliere şi de iertare. Aceasta ne face sfinţi şi toţi putem învăţa acest drum de sfinţenie”.

Dacă Barnaba, cu disponibilitatea sa de la început faţă de Saul din Tars, a fost cel care, a observat Benedict al XVI-lea, „l-a redat pe Paul Bisericii”, Sila sau Silvan este cel care a fost alături de Paul după separarea de Barnaba, în călătoriile misionarea întreprinse în Macedonia între Filipi şi Salonic. Este considerat, a explicat papa, un co-expeditor, împreună cu Paul şi Timotei, al Scrisorilor către Tesaloniceni. Un dat care este departe de a fi marginal, a explicat pontiful:
Ins: - „Şi acest lucru îmi pare important: Paul nu acţionează de unul singur, ca simplu individ, ci împreună cu aceşti colaboratori în plural ’noi’ al Bisericii. Acest ’eu’ al lui Paul nu este un ’eu’ izolat, dar un ’eu’ în pluralul ’noi’ al Bisericii, în pluralul ’noi’ al credinţei apostolice”.

Al treilea tovarăş a lui Paul este Apolo, evreu originar din Alexandria Egiptului. Când, după converire, ajunge la Corint pentru a predica Evanghelia, abilitatea, iscusinţa sa în vestire trezeşte o preţuire atât de mare încât creştinii din Corint sfârşesc prin a-l opune celorlalţi membri ai Bisericii. Un nou contrast, deci, care provoacă reacţia lui Paul: „Atât eu cât şi Apolo - scrie - nu suntem altceva decât diakonoi, adică simpli servitori, prin care aţi venit la credinţă”, fiecare cu un „rol propriu”. Şi din acest caz, a subliniat Benedict al XVI-lea, reiese o învăţătură neşteptată:
Ins: - „Acest cuvânt este valabil şi astăzi. Toţi, papa, cardinalii, episcopii, preoţii, laicii suntem toţi umili slujitori ai lui Isus. Slujim atât cât putem Evanghelia potrivit darurilor noastre şi îl rugăm pe Dumnezeu să facă să crească astăzi Evangheloia sa, Biserica sa”.

Între saluturile pontifului adresate la sfârşit, după expunerea unui rezumat al catehezei în limbile de largă circulaţie, de semnalat îndemnul papei pentru c redincioşii din regiunea italiană Liguria, ai cărei episcopi sunt de câteva zile la Roma şi în Vatican pentru vizita periodică ad Limina Apostolorum:
Ins: - „Dragi prieteni, vă invit să deveniţi tot mai conştienţi de rolul vostru în Biserică. Flacăra credinţei pe care a-ţi primit-o la botez, trebuie păstrată bine aprinsă cu ajutorul rugăciunii şi prin practica sacramentelor; ea trebuie să strălucească în cuvintele voastre şi în exemplul vostru, pentru a permite tuturor să ia lumină şi căldură spirituală. Aceasta comportă necesitatea de a răspunde sfidărilor actuale printr-o profundă spiritualitate şi o reînnoită îndrăzneală apostolică, reprpunând bărbaţilor şi femeilor din epoca noastră mesajul aducător de mântuire al lui Cristos în întregimea sa”.
În timpul saluturilor şi al despărţirii Sfântului Părinte de mulţimea din aula Paul al VI-lea, un grup de pelerini italieni din Val di Fiemme în regiunea Trentino, a oferit lui pontifului o statuie de lemn, de circa un metru înălţime, reprezentându-l pe sfântul Benedict abate, realizată artistic de Tiziano De Floriano în atelierul propriu.

În fine gândul papei s-a îndreptat spre tineri, bolnavi şi cei recent căsătoriţi amintind că la 31 ianuarie liuturgia îl comemorează pe sfântul Ion Bosco, părinte şi maestru al celor tineri cărora le-a vestit Evanghelia cu neobosită ardoare. Expemplul său, sunte cuvintele papei Benedict, să vă încurajeze pe voi copii şi adolescenţi să trăiţi în mod autentic chemarea creştină; să vă ajute pe voi, dragi bolnavi să oferiţi suferinţele voastre în uniune cu cele ale lui Cristos pentru mântuirea omenirii; să vă susţină pe voi, dragi soţi recent căsătoriţi, în angajarea reciprocă de a zidi familia voastră, credincioasă faţă de iubirea lui Dumnezeu şi a fraţilor.
La terminarea audienţei generale de miercuri în aula Paul al VI-lea din Vatican, ca de obicei, imeditat după intonarea în cor a rugăciunii „Tatăl nostru” în limba latină, papa Benedict al XVI-lea a invocat peste cei prezenţi binecuvântarea apostolică, extinzând-o la toţi cei care, pe calea undelor, o primesc în spirit de credinţă.
Ins: - Binecuvântarea apostolică.
 
Aici serviciul nostru audio: