Ioan Paul al II-lea văzut de aproape, prin ochii secretarului său personal

(RV – 26 ianuarie 2007) „Vei veni cu mine. Aici vei putea să-ţi urmezi studiile şi să mă ajuţi”. Cu aceste cuvinte, pe data de 8 octombrie 1966, arhiepiscopul de Cracovia, Karol Wojtyła, îi cerea preotului polonez Dziwisz să devină secretarul său personal, confirmându-l în această îndatorire şi după alegerea pontificală.
Momentele trăite alături de Karol Wojtyła sunt istorisite în volumul „O viaţă cu Karol”, apărut în librăriile italiene miercuri, 24 ianuarie.
Cardinalul Stanislaw Dziwisz, intervievat de Radio Vatican, povesteşte cum s-a născut această carte.
INS – „Am fost mereu, timp de 40 de ani, în umbră şi tot în umbră am rămas şi în această carte care mi-a permis să istorisesc cum l-am văzut eu, de aproape, pe Ioan Paul al II-lea. Aş putea spune că era pentru mine o obligaţie morală să prezint viaţa şi activitatea Sfântului Părinte.”
Din cartea „O viaţa cu Karol” ies la iveală trăsăturile esenţiale ale papei Wojtyła. Ceea ce impresionează este curajul şi, mai ales, acel mod de a fi un om al lui Dumnezeu, cu care era într-un permanent dialog, şi de a găsi în rugăciune forţa necesară împlinirii misiunii sale, mai întâi ca arhiepiscop de Cracovia, apoi ca papă.
Iată cum îl descrie, în acest sens, Stanislaw Dziwisz:
INS – „Rugăciunea sa nu era un simplu mod de a recita. Cine îl vedea rugându-se, vedea un om cufundat în Dumnezeu”.
Despre ceea ce inspira deschiderea papei Ioan Paul al II-lea spre alte religii, despre gesturile sale de neuitat, precum vizita la Zidul Plângerii din Ierusalim, fostul său secretar personal povesteşte:
INS – „Pentru Sfântul Părinte a fost mereu important omul, independent de faptul că acesta era sau nu credincios, dacă era sau nu creştin. Pe el îl interesa omul, în care vedea mereu imaginea lui Isus. Şi, acest mod de a vedea, l-a ajutat să trateze toate persoanele ca pe fii ai lui Dumnezeu”.
Prin ochii lui Stanislaw Dziwisz vedem, de asemenea, un Ioan Paul al II-lea mereu calm, liber, care nu se lăsa condiţionat şi care avea un unic ţel, acela de a-i sluji Domnului, care îl chemase la această misiune.
Cardinalul Dziwisz ne dezvăluie, de asemenea, un papă care avea multă stimă pentru poporul chinez şi pentru cultura acestuia. Aflăm că interesul pentru China l-a făcut chiar să studieze puţin limba chineză; vedem, de asemenea, un Karol Wojtyła care urmărea situaţia din China, care încerca să îmbunătăţească relaţiile cu această ţară, nutrind un profund respect pentru suveranitatea naţională, multă afecţiune pentru poporul chinez şi pentru cultura acestuia. În plus, cum spune Stanislaw Dziwisz:
INS – „Nu a voit vreodată să provoace polemici sau să scoată în evidenţă vreun aspect care nu mergea bine”.
Aşa era Ioan Paul al II-lea văzut de aproape, prin ochii secretarului său personal.

Aici serviciul nostru audio: